In acel moment, mecanismele de adaptare au foarte mare legatura cu supravietuirea, au foarte mare legatura cu modul de a trece peste acea zi. Inca de la debut, cand totul este atat de obscur si totul este atat de coplesitor, strategiile de adaptare au legatura cu modul de a depasi ziua. Sa te gandesti la tot felul de lucruri, unul cate unul, putin cate putin, zi dupa zi, suna ca un cliseu, dar exista un motiv pentru acel cliseu pentru ca uneori, doua zile par oarte lungi, nu-ti poti imagina doua zile. Uneori nu-ti poti imagina o zi intreaga. Si sa depasesti o ora este de ajutor. Acest lucru cade si in sarcina celui vatamat, dar si a celui care este ingrijitor. Poate exista o dorinta reala in a-ti imagina viitorul indepartat. "Cum va fi viata mea aratand asa?" "Cum voi putea sa ma descurc, sa am iar o zi placuta sau sa ma bucur din nou de ceva?" Uneori, poate fi prea mult sa pui intrebari, pentru ca in realitate, ceva ce nu se poate imagina. Pe cat e de greu, si fara indoiala e greu, aceasta este genul de metoda "usor de spus, dar greu de facut", trebuie sa incerci sa renunti la aceste intrebari dificile despre viitor si sa-ti spui: "Sa trecem la pasul urmator."
