Recenzie

Va recomand un film neconventional despre pasiune, dragoste si ura: "Luna amara", in regia lui Roman Polanski. In timpul unei calatorii cu vaporul, din Turcia in India, cuplul britanic format din Fiona si Nigel Dobson fac cunostinta cu Mimi, o femeie fermecatoare, si cu sotul ei invalid, Oscar. Oscar, plin de amaraciune, incepe sa ii spuna lui Nigel povestea dramatica a casatoriei lui cu Mimi. Nigel, un britanic tipic, cu un comportament exemplar, nu se simte confortabil sa asculte povestile foarte explicite ale lui Oscar, dar, desi incearca sa se sustraga, nu reuseste. Chiar mai mult, pe masura ce asculta, ajunge sa fie fascinat de ceea ce aude si incepe sa o minta pe sotia lui ca sa poate petrece mai mult timp cu Oscar si Mimi.

"Luna amara", o poveste de dragoste foarte inflacarata, incepe cu o pasiune intensa pe care cei doi o interpreteaza ca fiind iubire. Desi aceasta forma bolnavicioasa si distructiva de atractie ii consuma pe cei doi, Oscar si Mimi parca sunt prinsi intr-o vraja puternica si nu se pot desprinde unul de altul. Pe masura ce Oscar povesteste, putem vedea in retrospectiva scene din trecutul lor. La inceput, relatia lor romantica, desi mai pasionala decat altele, era destul de normala. Insa, cu cat se instaleaza mai mult plictiseala in relatie, cei doi gasesc modalitati din ce in ce mai extreme de a-i face fata, intr-o lupta de a umple golul lasat de pasiunea initiala. Incep cu mici joculete sado-masochiste care se transforma in fantezii periculoase si care, pana la urma, il aduc pe Oscar in scaunul cu rotile.

Polanski ne dezvaluie fara perdea parcursul relatiei romantice si pasionale a lui Oscar si Mimi, care se transforma intr-o obsesie foarte periculoasa, in paralel cu relatia banala si plictisitoare a lui Nigel si Fiona. Aflam, astfel, ce efecte devastatoare pot avea pentru o relatie pasiunea intensa si plictiseala gestionate in mod gresit.