O Noua Sansa | O Noua Viata

Viata dupa TVM: Frustrari din scaunul cu rotile

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Deschide subtitrare in Romana

Traducere

Pushrim VIATA DUPA TVM. Traducere pentru ProStemCell.org de Adina Elena Serediuc. Buna ziua tuturor, bine ati venit la Pushrim VIATA DUPA TVM. Acesta este episodul 8 - Frustrari din scaunul cu rotile. Eu sunt Ray Pizzaro. Eu sunt Boris Del Cid. Iar eu sunt Richard Bell. Salutari tuturor celor care ni s-au alaturat inca o data, tuturor membrilor nostri, familiei, prietenilor la un nou subiect de conversatie: Frustrari, acele lucruri care ne deranjeaza odata aflati in scaunul cu rotile. Il voi lasa pe Richard sa ne impartaseasca despre experientele sale in legatura cu acest subiect frustrant. Locuind in centrul orasului, printre primele probleme cu care m-am confruntat au fost butoanele liftului pozitionate prea sus. Puteam sa-mi folosesc partial bratele si imi era foarte greu sa ridic mainile mai sus de barbie. Odata am ramas blocat intr-un lift din cladirea World Trade Center timp de aproape 15 minute pana cineva a chemat liftul si m-a salvat. Dar camerele lor de filmat au captat scena si s-a tinut cont de lucrul acesta. Cateva luni mai tarziu a trebuit sa revin in cladire si am observat ca intregul panou cu butoane a fost mutat mai jos. Asta a fost un lucru grozav! O alta problema cu care m-am confruntat a fost usile grele. Pentru un paraplegic este foarte greu sa-ti mentii echilibrul in timp ce deschizi usa si sa nu cazi. Sunt usi grele peste tot, dar Wells Fargo Towers este cel mai frecventat de mine. Am observant insa ca acum au schimbat usile cu unele automate, glisante. Deci acum totul este bine acolo. O alta problema sunt rampele de pe trotuare care au crestaturi in care iti poti prinde rotile din fata. Am mai vorbit despre asta, nu este deloc placut. Cateodata aceste rampe sunt prea abrupte in zone ca si Hollywood, Pasadena. Sunt groaznice! Intr-un final, frustrarea cea mai mare pentru mine a fost sa fiu nevoit sat rec prin bucataria restaurantului pentru a ajunge la masa. Din nefericire mi s-a intamplat de cateva ori in zona Los Angeles-ului. Nu este un lucru prea grav dar este destul de iritant. Si destul de neplacut! Nu vrei sa treci prin toate bucatariile! Mai ales cand ti-e foame! Si cred ca ar fi un lucru bun sa le spunem oamenilor ca pot sa le faca observatie managerilor restaurantelor despre situatie. Pot face cateva modificari minore dar in beneficiul tau. Cu siguranta trebuie sa te faci auzit! Eu am avut probleme cu liftul si usile grele in blocul turn in care locuiesc si prin simplul fapt ca am facut o plangere administratorului cladirii au schimbat usile pentru a-mi face drumul mai accesibil. Foarte bine! Asa pot sa ma duc singur la bar la miezul noptii fara sa ma prinda sotia! Boris, tu ce parere ai? Eu am o problema cu locurile de parcare. Si sunt sigur ca ati trecut cu totii prin asta la un moment dat. Si cei care conduc si cei care nu mai conduc au nevoie de o rampa pentru a urca si a cobori dintr-o masina. Mergem la supermarket, la farmacie, restaurant, la cinema sau oriunde avem nevoie si cautam locuri de parcare speciale iar eu cel putin, vad oameni cu pancarte care ocupa acele locuri fara a avea probleme locomotorii. Inteleg ca sunt oameni cu tot felul de dizabilitati, dar acele locuri ar trebui pastrate special pentru cei care au nevoie de spatiu pentru rampe, insa oamenii adesea ignora acele semne. Ma irita foarte tare sa vad oameni care parcheaza pe acele locuri ca apoi sa sara din masina si sa fuga spre cinema. Pentru mine acest lucru inseamna ca pur si simplu nu le pasa. Parca ii vad cum imi spun ca: ”Am un amic doctor care mi-a dat o pancarta pentru a putea parca in acest loc si tu n-ai ce face decat sa suporti!“ Asa ca incerc sa vad daca pancartele mai sunt valabile pentru ca unele dintre ele sunt expirate. Chiar am intalnit o astfel de situatie zilele trecute. Mai tii minte Ray ca te-am sunat? Da. Vine cineva si ocupa un spatiu avand o pancarta temporara. Ma apropii si vad ca pe ea scrie “aprilie 2020”. Cei care au un Smartphone pot downloada o aplicatie pentru incalcarea dreptului de accesibilitate pentru persoanele cu dizabilitati. Faceti o poza a pancartei si urmariti instructiunile aplicatiei. Amenzile sunt foarte dure, in jur de 1100 dolari. O parte din amenda va fi donata unei organizatii la alegere, in mod normal una care sa aiba legatura cu traumatismele coloanei vertebrale. Dar asta o sa discutam intr-un alt episod. Sunt si alte dizabilitati. Asa este, dar pe noi ne intereseaza cele cu traumatism medular. Ar trebui sa se faca o distinctie foarte clara intre cei care au nevoie de spatiu rezervat pentru a se da jos din masina si cei a caror dizabilitate nu necesita neaparat o masina cu rampa si un spatiu de parcare mai mare. Respect oamenii cu orice fel de dizabilitate pentru ca stiu ca sunt multe tipuri. Acum o sa trec la urmatoarea frustrare. Vi s-a intamplat vreodata sa mergeti pe strada si cineva sa faca glume de genul: ” Hei, nu asa repede! Ai grija sa nu primesti amenda pentru viteza!” Sunt niste glumeti care cred ca este pentru prima data cand auzim replica asta si ca este una amuzanta! Incetati! Sa nu mai faceti asta! Nu este amuzant! Imi vine sa va spun sa nu mai vorbiti cu mine. Vorbeste frumos! O sa incerc! Era cat pe ce sa spun ceva urat! Daca stiti oameni de genul asta spuneti-le sa nu mai faca astfel de glume. Sunt sigur ca au intentii bune dar nu-si dau seama cat de deplasata este gluma. Da, dar as prefera sa nu-mi spuna nimic. Sau sa-ti spuna ca te descurci bine! Da,”Impinge in continuare, te descurci bine!” Sa trecem la subiectul urmator. Ati fost vreodata cu sotia intr-un restaurant, cinema, hotel sau orice loc in care trebuie sa-ti faci mai intai rezervare si in momentul in care te duci si spui: “Buna, am o rezervare pe numele Boris”. Ati putea fi oricare dintre voi in situatia asta, si in loc de raspuns, persoana respectiva se uita la tine, apoi la sotie si continua conversatia cu ea: “Mai are nevoie de scaun?” sau “O sa ramana in scaunul cu rotile si la masa? Nu e frumos! Nu te privesc in ochi si nu ti se adreseaza ca si cum ai fi o persoana. Te face sa te simti atat de mic! Este atat de nepoliticos! Si asta pentru ca avem sotii frumoase! Probabil! Trebuie sa-si coboare privirea ca sa vorbeasca cu noi si decat sa faca asta prefera sa vorbeasca cu sotia care este la acelasi nivel. Si mai e un lucru, in momentul in care ne vede in scaunul cu rotile se gandeste ca daca avem dizabilitati locomotorii si nu suntem normali inseamna probabil suntem si inapoiati mental. Data viitoare cand ti se intampla asta, iti sugerez sa privesti omul respectiv in ochi si sa incerci din nou, calm si ferm sa incepi o conversatie. Sau poti sa ai o sotie ca a mea care in situatia respectiva arata inspre mine si ii raspunde: “Poti sa-l intrebi pe el! Stie si el sa vorbeasca!”Un raspuns direct! Da. Sunt multe lucruri care ma enerveaza, dar aceste trei sunt cele care ma deranjeaza cel mai mult in momentul de fata. Si cu asta am incheiat si te las pe tine sa continui! Ati povestit bine, baieti. M-am regasit in toate povestirile voastre. Pentru mine lucrul care ma deranjeaza cel mai tare este atunci cand esti intr-un restaurant sau orice alt loc si iti dai seama ca ai nevoie la toaleta. Ajungi la baie, cauti cabina pentru cei cu dizabilitati si vezi ca este ocupata. Si nu-ti vine sa crezi ca a fost ocupata de o persoana fara probleme pe cand tu mai ai putin si faci pe tine. Apoi iti dai seama ca nu incapi intr-o cabina normala si nu ai ce face decat sa te duci in fata pisoarului. Si vezi oamenii care se uita la tine ciudat si te intrebi ce le trece prin minte. Este un lucru greu de facut, esti asa aproape incat poti sa cazi in pisoar. Lucrul acesta pur si simplu ma scoate din minti. Daca sunt oameni fara dizabilitati care ne asculta acum ii rog sa respecte cabina pentru persoanele cu dizabilitati. Stiu ca va ganditi ca poate aceste cabine sunt nefolosite si mai curate dar incercati sa folositi o cabina normala.Si va mai rog sa aveti decenta sa trageti apa dupa ce terminati! Este un lucru pe care chiar l-as aprecia! Acum o alta problema: De cate ori ati traversat strada si cand erati pe la mijlocul trecerii de pietoni cineva vine in spatele vostru si fara sa anunte sau sa va avertizeze inainte incearca sa va impinga si aproape va face sa cadeti din scaun? Noi avem traumatisme ale coloanei si probleme cu mentinerea echilibrului si deodata cineva te surprinde din spate si incepe sa te impinga si d-abia apoi te intreaba: “Este in regula? Lasa-ma sa te ajut!” Imi invadeaza spatiul personal! Stiu ca vrei sa ajuti dar tine minte ca avem dupa cum am mai spus limitari fizice , probleme de echilibru si pana ajungi la capatul rampei faci un salt mortal asa cum spunea si Richard. Asa este! Trebuie sa le spuneti: “Nu, opreste-te! Nu pot sa urc acolo!” Pentru ca daca iti lovesti rotile din fata poti sa zbori din scaun si apoi te trezesti cu zgarieturi pe fata, sa-ti spargi un dinte sau sa-ti rupi un picior. Vi s-a intamplat vreodata asta? Da! Da, tot timpul! Si nici nu-l vezi cand ajunge in spatele tau! Inainte sa-te intrebe daca ai nevoie de ajutor, tu deja simti impingerea initiala care te face sa-ti pierzi ritmul de miscare. Impingi intr-un anume ritm pentru a traversa strada si dintr-o data vine Domnul Bunul Samaritean. Sa nu credeti ca va refuz fara motiv, dar daca am nevoie de ajutor o sa-l cer si o sa va dau instructiuni despre cum sa ma impingeti in siguranta. Eu ii spun Sindromul Cercetasului. Ei vor sa-si faca fapta buna a zilei dar uita sa te intrebe daca ai nevoie sau daca vrei ajutorul lor. Atunci cand vedeti pe cineva ca se apropie pentru a face asta, priviti-l in ochi si spuneti intr-un mod cordial: “Am nevoie de ajutor! / Nu am nevoie de ajutor! Va multumesc domnule sau doamna!” Si apreciez faptul ca ati vrut sa ma ajutati! Am uitat sa spun ceva. Nu va place cand circulati pe strada si cineva pur si simplu se uita la tine, zambeste si zice: “Bravo!” De parca ar spune: “Da, iti sta foarte bine in scaunul cu rotile!”? Habar n-au prin ce trebuie noi sa trecem zi de zi, problemele cu care ne confruntam. Dar eu privesc lucrul aceste ca pe un semn de. Respect reciproc! Empatie? Empatie, motivatie, ceva ce este inspirational pentru ei! Faptul ca ne vad cum ne chinuim in scaunul cu rotile le ofera o alta perspectiva asupra vietii. Se gandesc ca problemele lor par marunte pe langa cineva care nu-si poate folosi picioarele si se straduieste se deplaseze, sa mearga la cumparaturi, sa urce rampe. Asa ca pot sa trec peste reactia lor si desi sunt paraplegic pot sa zambesc, sa bat palma cu ei si sa le multumesc. Tu esti un optimist convins! Eu in situatia asta imi imaginez ca ei gandesc: “Mai bine tu decat eu!” Imi imaginez asta mai ales cand sunt cu sotia sau un insotitor si te intalnesti cu o persoana care in loc sa ti se adreseze tie direct, ii pun toate intrebarile insotitorului. Asta demonstreaza ca ei considera ca sunt mai putin om sau mai putin inteligent pentru ca esti intr-un scaun cu rotile. Nu suport lucrul acesta! Ma deranjeaza si ne deranjeaza pe toti! Suntem exact la fel, suntem egali, numai ca noi nu stam in picioare si nu mergem. Ne-am ranit! Si i se poate intampla oricui! Credeti-ma! Credeam ca sunt ultimul om de pe planeta care ar putea ajunge intr-un scaun cu rotile. Daca mi s-a intamplet mie, ti se poate intampla si tie sau oricui, in orice moment! Nu stiu daca este din cauza ca folosesc de mai putin timp decat voi scaunul, m-am ranit acum 6 ani, dar d-abia acum cand incep sa ma obisuiesc cu toate lucrurile care le implica scaunul cu rotile, incep sa realizez anumite lucruri pe care inainte doar le acceptam. Si sincer nu sunt multumit. Voi sunteti sereni in privinta asta dar eu, cum a fost cazul femeii care a parcat ilegal pe un loc de parcare pentru cei cu dizabilitati, as fi chemat imediat un politist ca sa-i dea amenda de 1100 dolari. Timpul vindeca toate ranile. Asa este! Mai e un lucru pe care vreau sa vi-l spun! Vi s-a intamplat vreodata sa asteptati pe cineva la marginea strazii si lumea sa-ti dea bani? Pe de o parte e amuzant dar pe cealalta parte te simti putin jignit pentru ca nu esti un cersetor. E foarte amuzant! Te trezesti dintr-o data ca primesti de pomana fara sa ceri. Nu ar fi trebuit sa bei cafea Richard! Pentru ca te-au vazut cu paharul gol, au crezut ca cersesti! Chiar mi s-a intamplat! Si eu am patit asta de vreo 3-4 ori! Ma intrebau daca am nevoie de ajutor si apoi se cautau prin buzunare dupa bani! Si eu ii opream si le ziceam ca sunt bine, n-am nevoie de bani! Doar daca mi-ar fi dat o hartie de 20 sau 100 de dolari, mi-as fi inghitit mandria si i-as fi luat sa ma duc poate sa vad un film. Nu mi s-a intamplat niciodata asta, dar am ceut bani in gluma cand eram in spital. Stateam pe hol si ma plictiseam. Personalul medical ma cunostea, stiau toti cine sunt dar cateodata cand veneau oameni necunoscuti in vizita la pacienti, stateam in fata salonului meu cu paharul intins. Dar atunci eram doar plictisit, nu am facut niciodata asta in public dar nici nu mi s-a intamplat ce vi s-a intamplat voua. Nu stiu cum as reactiona intr-o astfel de situatie. Acesta este pana la urma un stereotip iar oamenii apti ar trebui sa-si dea seama de lucrul acesta si sa inteleaga ca nu toti cei care sunt in scaun cu rotile sunt si nevoiasi si cer de pomana. Poate ca Boris n-a patit asta pana acum pentru ca se imbraca precum Carlton din serialul Printul din Bel Air. Asa, ridica-ti gulerul. Acum chiar semeni cu el! Noi v-am impartasit din intamplarile noastre si lucrurile care ne enerveaza cel mai tare. Acum asteptam si parerile voastre, poate ca nu am atins toate punctele care va deranjeaza si pe voi, intamplari frustrante din scaunul cu rotile sau de cand erati in spital sau in terapie sau alta situatie. Sunt sigur ca mai sunt 1000 de lucruri de genul asta. Acum o sa incheiem iar Richard o sa ne spuna unde ne puteti gasi. Ne gasiti pe Youtube pe “ClubPushrim”. Asa ca alaturati-va grupului si abonati-va si lasati un comentariu. Si pe iTunes , pentru toti cei care aveti aparate Apple, cautati “Pushrim” si o sa ne puteti sa ne urmariti emisiunile. Avem si un site web: www.PUSHRIM.com Acum suntem si pe PodBean, ne puteti cauta si pe internet, pe retelele de socializare si anuntati si alti oameni, prieteni, familie. Aceasta emisiune nu este numai pentru cei cu TVM ci si pentru cei care vor sa vada cu ce ne confruntam zilnic. Avem un grup pe Internet si pentru ingrijitori. In ultima vreme am primit un val de membri internationali. In aceasta dimineata am intampinat pe cineva din Brazilia. In urma cu cateva zile inca o persoana din Brazilia ni s-a alaturat si altii din Mexic, oameni din toate colturile lumii. In incheiere vrem sa le multumim tutror cei care au fost alaturi de noi si ramaneti alaturi de noi si la urmatorul episode. Puteti sa va abonati pe Youtube si sa lasati comentarii. Vrem sa va aflam parerea. De asemenea vreau sa va anunt ca data viitoare o sa avem primul invitat in emisiune. Multumim ca ne-ai anuntat Boris! O sa aducem persoane noi, povesti noi si organizatii pentru a va oferi o varietate cat mai mare de informatii. Multumim si ne vedem data viitoare! La revedere! La revedere! Traducere pentru ProStemCell.org de Adina Elena Serediuc


Feedback

Parerea ta conteaza!

O NOUA SANSA | O NOUA VIATA urmareste sa schimbe imaginea dizabilitatii in ceva sexy si atragator. Experiente din scaunul rulant.

Informatii pentru paraplegici, tetraplegici si insotitorii lor, pentru cei care au suferit un traumatism de coloana vertebrala sau alte boli invalidante ale coloanei/maduvei spinarii.

Handicapul este o arta. Este un mod ingenios de a trai
Neil Marcus

Copyright © 2023

Top Desktop version