Traducere
Pushrim Viata dupa TVM. Traducere pentru ProStemCell.org de Adina Elena Serediuc. Salutare tuturor. Bine ati venit la Pushrim - Viata dupa TVM. Acesta este episodul numarul 6 ABILITATI DE FOLOSIRE A SCAUNULUI CU ROTILE. Eu sunt Ray Pizzaro. Eu sunt Del Cid. Iar eu ma numesc Richard Bell. Vreau sa le urez bun venit tuturor ascultatorilor nostri care iau astazi parte la tema discutiei noastre: abilitatile de folosire a scaunului cu rotile, invatate in terapie si dupa iesirea din spital. Cateodata e infricosator sa devii una cu scaunul si sa inveti toate lucrurile care trebuie facute si care nu. Asa ca o sa-l las pe Ridge sa ne povesteasca despre experientele prin care a trecut in incercarea de a se adapta la viata in scaunul cu rotile. Nu o sa pretind ca sunt cel mai indemanatic om din lume la manuirea scaunului, dar o sa-ti povestesc cateva din lectiile pe care le-am invatat. Imediat dupa recuperare am folosit un scaun cu rotile electric si primul lucru pe care a trebuit sa-l invat a fost sa fiu atent. Scaunul are multa putere si e foarte usor sa calci lucruri, inclusiv picioarele oamenilor. Asa ca trebuie sa fii atent! O experienta care mi-o amintesc si care m-a cam speriat, a fost cand am mers cu sotia mea la sala de sport din cladirea noastra si ea si-a prins din greseala bluza in mecanismul de comanda al scaunului... Nu se poate... ...care m-a impins direct intr-un aparat de ridicare a greutatilor. Si scaunul a fost asa puternic incat a reusit sa miste aparatul, ceea ce m-a speriat foarte tare deoarece am crezut era posibil sa-mi fi rupt un picior, dar din fericire totul a fost in regula. A trebuit insa sa ajustez putin scaunul. Dupa un timp, mi-am schimbat scaunul cu un scaun cu rotile cu servocomanda care mi-a oferit o experienta complet noua. Intai am fost masurat pentru latimea scaunului, ceea ce a fost o provocare. Nu mi se mai intamplase vreodata, dar am putut sa incap destul de bine. Dupa utilizarea scaunului electric eram foarte slabit. Era dificil in scaunul nou chiar si cu servocomanda, sa merg dintr-un colt al sufrageriei in altul. Dar dupa multa practica am devenit mai puternic si a devenit mai usor sa manuiesc scaunul. Cu noul scaun era foarte usor sa urci dealuri. Trebuia doar sa-mi aduc aminte sa pun anti-inclinatorul deoarece scaunele au destul de multa putere care te poate da pe spate destul de usor. Deci la urcare era bine, la coborare aveam franare asistata. Mersul pe un drum drept era dificil pentru ca dupa impingerea initiala se bloca singur si ajunsese sa fie obositor. Asa s-a intamplat cu scaunul meu. Apoi am trecut la un scaun manual si am observat ca era bun pentru cresterea rezistentei si m-am insanatosit datorita lui, dar ca si cu scaunul cu servocomanda, am invatat multe. Nu puteam din nou, sa parcurg sufrageria de la un capat la altul, dar macar stiam la ce sa ma astept, asa ca am continuat sa exersez pana la punctul in care puteam sa merg intr-un mall si sa-l parcurg de la un capat la altul de cateva ori. Si am continuat sa exersez. Mi-a luat putin timp, dar a meritat. Un alt lucru de tinut minte la un scaun manual este sa fii atent si sa te uiti pe unde mergi. Mare atentie la curbele stramte, pentru ca roata ti-ar putea ramane prinsa acolo. Atentie si la mici pietre si la orice fisura din drum pentru ca risti sa cazi din scaun. Va voi povesti despre asta intr-un minut. Trebuie sa fii atent si atunci cand traversezi strada. Sunt oameni care vor sa te ajute, luandu-te prin surprindere, iar daca esti tetraplegic ca mine si nu ai putere in trunchi, poti sa-ti pierzi foarte usor echilibrul si sa cazi din scaun. Este periculos. Da. In ceea ce priveste cazaturile, cred ca dintre noi trei, eu sunt cel mai accidentat. Odata am cazut pentru ca am incercat sa ocolesc un capac de sticla pe un drum denivelat si a trebuit sa rog un trecator sa-mi cheme vecinul care era la vreo 100 de metri pe partea cealalta. Nu putem decat sa gasim amuzanta povestea asta pentru ca am trecut si noi prin lucruri asemanatoare. Partea cea mai amuzanta a fost cand am ajuns acasa. Pantalonii erau in jurul coapselor si sotia m-a intrebat ce mi s-a intamplat, pe unde am fost? Scaunul cu servocomanda era periculos din cauza puterii si chiar s-a defectat odata si m-a impins inapoi de peretele din beton si cand am alunecat pe perete, m-am lovit cu genunchiul in fata. Dar am avut telefonul la genunchi si am putut sa sun dupa ajutor pentru ca nu era nimeni prin preajma. Pentru mine lucrul cel mai infricosator nu este cazatura in sine, ci cum o sa reusesc sa ma urc din nou in scaun. Misiunea de recuperare! Da, si nu sunt un om slabut, deci este nevoie de mai mult de o persoana pentru a ma urca inapoi. Au fost dati cand nu am fost atent si am cazut dintr-o miscare gresita. Boris a fost ultimul om din cauza caruia am cazut. Multumesc Boris! Cu placere! Ne-am luat la intrecere pe strada si i-am zis sa nu incetineasca. El insa a incetinit si eu am intrat intr-o curba stramta. Asta e povestea. Si eu sunt martor. Am vazut cum s-a petrecut totul. Am vazut cu totii. Acum o sa-l las pe Richard sa impartaseasca din experienta sa. Multumesc Rich. Neg orice culpabilitate in acea pretinsa cursa. De fapt, imi amintesc ca mergeam foarte repede si incercam sa nu incetinesc. Richard a calculat gresit unghiul la curba si s-a lovit cu roata din fata. Ai vazut vreodata sau ai auzit sunetul unui pepene care se sparge de beton? Exact asa s-a auzit si fata lui cand a lovit pamantul. Am fost in stare de soc timp de 2 ore. Ai tremurat cateva minute. Nu mi-a placut deloc. Si Richard, pur si simplu, s-a uitat la mine si a zis cateva cuvinte. Apoi a venit cineva si l-am ajutat sa se ridice. I-am pozat vanataia de pe fata dupa care i-am cumparat o cafea si n-a mai avut nimic restul zilei. A fost curajos! A fost infricosator sa vezi pe cineva cazand cu fata inainte fara sa aiba abilitatea de a aplana cazatura cu mainile. Ceea ce ne aduce la subiectul discutiei. In primul rand, abilitatile de folosire a scaunului cu rotile inseamna siguranta. Adica ce ai invatat la spital, la sedintele de recuperare si in acelasi timp ce ai invatat prin experientele personale. Asa ca, printre abilitatile de manevrare a scaunului cu rotile, se afla, in primul rand, siguranta, prin evitarea cazaturilor, fie in fata, fie pe spate. De obicei, cazaturile in fata sunt cauzate, in principiu, de un control slab al trunchiului. Majoritatea nu sufera de asa ceva. Asa ca, o solutie pentru prevenirea cazaturilor este de a instala un scaun recaro sau un scaun care poate fi instalat atunci cand esti masurat pentru scaun. Si insotit de o centura de siguranta! Exact. Unii dintre noi au nevoie de o centura de siguranta, iar altii nu. Cu cat leziunea coloanei vertebrala este situata mai jos, cu atat ai mai mult control asupra trunchiului si astfel, ai mai putina nevoie de centura de siguranta. Toate aceste informatii ar trebui aplicate si discutate mai intai cu un specialist in domeniu. Fiecare trebuie sa-si faca propriile masuratori pentru ca suntem diferiti cu totii. Asa ca, acum incercam doar sa ne impartasim experientele personale in scaunul cu rotile. Unii dintre noi folosim anti-inclinatoare pentru cazaturile pe spate. Eu am o leziune a coloanei care imi permite foarte putin control al trunchiului. Anti-inclinatoarele m-au salvat de foarte multe ori. Cateodata pot avea spasme si spatele meu se incordeaza asa de tare, incat pot sa cad pe spate si de ce nu, sa-mi rup gatul. In cazul meu, anti-inclinatoarele functioneaza, le recomand, eu unul le folosesc. Paraplegici contra tetraplegici. Totul tine de aderenta daca esti paraplegic si de lipsa ei daca esti tetraplegic. Tetraplegicii folosesc de obicei un anumit tip de manusi pentru a avea aderenta, si se folosesc de jantele de impins, ca sa se poata misca, fie inainte, sau inapoi cu scopul de a se propulsa. Din nou intervine stabilitatea trunchiului, pentru ca atunci cand te propulsezi in fata, in functie de suprafata pe care te afli, vrei ca si corpul sa se miste putin in fata pentru a avea mai mult avant. Asa ca, inaintarea necesita putin avant mai ales daca esti pe un covor. Evident ca este mai dificil sa te misti pe covor cu un scaun manual. Kryptonita pentru tetraplegici. Exact, este mortal, chiar si pentru noi, cei care suntem paraplegici. Se depune multa presiune pe muschi, umeri, mainile obosesc foarte tare. Asta este ceva pentru care trebuie sa te pregatesti si, de obicei, intretinerea musculaturii si exercitiile te vor ajuta. Rampele si curbele descendente sau ascendente, toate obiectele din calea noastra, obstacolele si zonele ce trebuie sa le folosim pentru a avea acces in locurile in care vrem sa mergem, necesita un alt fel de tehnica. Rampele ascendente sunt adesea prea abrupte. Trebuie sa ai fie o aderenta puternica sau sa fii pregatit sa te apleci in fata si sa depui presiune pe jantele de impins pentru a te propulsa in sus pe rampa. Si am vazut de multe ori, chiar si pe tine, Richard, ca ai avut puterea sa urci, dar apoi, intr-o fractiune de secunda, cat dai drumul stransorii, poti sa te duci inapoi. Daca ai un scaun manual, poate fi o problema pentru ca, la cele electrice, ai franarea asistata, dar cele manuale ca ale noastre nu au. Deci, trebuie sa fii atent. Asigura-te ca rampa e destul de larga! Sau sa folosesti avantul. In functie de cat de mari sau mici sunt rotile. Corect. Adica rotile mici din fata reprezinta, cateodata, o problema pentru noi pentru ca pot ramane intepenite intre crapaturi, in gauri mici sau mari, pietre foarte mici sau mari sau pe un drum pavat. Sunt multe obstacole de care trebuie sa avem grija. Deci, siguranta inseamna sa fii constient de mediul tau exterior, fie daca mergi in fata, in lateral sau in spate. O sa vorbesc putin si despre echilibru. In cazul in care esti paraplegic si poti sa-ti folosesti mainile, atunci cand te apleci in lateral pentru a lua ceva de pe jos, daca nu ai cotiere, pentru a nu-ti pierde echilibrul, poti sa apuci roata sau janta de impins. Sunt atatea lucruri despre care am putea discuta, dar vreau sa ating si subiectul zilei si sa va spun despre cazaturile mele. In sase ani am cazut de patru ori in total. O data a fost in Jamaica cand trei insi au incercat sa ma ridice trei trepte cu scaunul. Am cazut din cauza ca n-au mentinut echilibrul dintre partea din fata si cea din spate. Cei doi barbati care ridicau partea din fata, nu au fost la fel de rapizi ca acela care ridica spatele si am fost propulsat in fata, lovindu-mi genuchii de o treapta. Alta data, am fost in Barcelona, care este un loc accesibil, insa bordura era cam inalta si rotile mele din fata, fiind mici, le-am lovit si am cazut; din fericire, cu mainile inainte si nu mi-am lovit fata. A treia oara, a fost intr-un aeroport cand m-am intors dintr-o calatorie si m-au scapat la coborarea din avion din acel scaun pus la dispozitie de aeroport, deoarece nu am avut centurile puse. Asigurati-va daca calatoriti cu avionul, ca aveti toate centurile bine stranse pe corp, adica doua pe trunchi si cele de pe picioare. Mie asta mi s-a intamplat, am cazut pentru ca nu aveam centurile puse. Ultima cazatura a fost de pe scaunul pentru dus. Faceam dus, ma spalam pe picioare, m-am aplecat si mi-am piedut echilibrul. Asta e tot! Ray? Da, ma regasesc in cateva dintre povestirile voastre despre cazaturi. Tin minte ca m-au invatat pe scurt la clinica, deoarece am avut alte probleme medicale, asa ca nu s-a pus accent pe invatarea abilitatilor in scaunul cu rotile in perioada scurta cat am stat la centrul de recuperare. Asa ca a trebuit sa invat toate lucrurile astea cand am ajuns acasa. Tin minte prima mea cazatura. Eram acasa, vroiam sa dau cu spatele si mi-am prins roata din fata in covor si am alunecat pe spate in hol. M-am lovit de perete si am alunecat usor asa ca, din fericire, nu m-am ranit. Mama mea s-a panicat cand m-a vazut incovrigat pe covor. „Esti bine?”, „Da", i-am spus, „nu e nimic grav, doar orgoliul meu e putin ranit.” Numarul meu de cazaturi e in jur de cinci cazaturi in 18 ani. Am invatat putin cu fiecare cazatura. Mi-am invatat limitele. M-a facut mai constient si am invatat sa abordez fiecare provocare si obstacol intr-un mod diferit. Asa cum ati vorbit si voi mai devreme o sa va spun si eu prin ce am trecut si cu ce m-am confruntat pe strada. In primul rand, a trebuit sa invat sa merg pe trotuarul inclinat, atunci cand trebuie sa-ti folosesti o parte a corpului mai mult decat cealalta. Cred ca sunt facute asa pentru a se scurge apa dupa ploaie. Pana treci de acea portiune, in functie de situatie, fie bratul stang sau drept, doare asa de tare incat simti ca mai are putin si cade. O alta problema sunt gropile de pe strada si micile crapaturi din sosea. Rotile frontale, in functie de marimea lor, sunt de 2 inch, 4 inch, 5 inch si 6 inch. (1 inch = 2,54 cm) Rezultatul difera in functie de unghiul in care lovesti groapa, cat este de adanca, dar si de grosimea rotilor. Nu-mi asum riscuri! Prefer sa ocolesc groapa sau sa trec pe deasupra ei, sau sa urc o bordura cu avant, desi se simte lovitura oricat de mari sunt rotile din fata. Acestea sunt probleme cu care ma confrunt si din cauza carora am cazut pe strada. Incurajez oamenii sa fie proactivi in comunitate. Daca vedeti ceva ce poate reprezenta un pericol, cum ar fi radacina unui copac care a crescut prin trotuar si nu puteti trece pe acolo, scrieti Primariei si spuneti care este problema si la ce adresa. Daca reprezinta un pericol scrieti o scrisoare si adresati problema. In majoritatea cazurilor raspund solicitarii si o sa vina sa peticeasca portiunea de trotuar temporar, ca apoi sa repare betonul sau sa taie copacul. Sa nu va fie teama sa luati legatura cu acesti oameni si sa spuneti ce probleme sunt in orasul vostru sau chiar si in alt oras in care calatoriti regulat. Faceti o poza cu telefonul sau cu aparatul foto si cand le scrieti, trimiteti poza si aratati-le exact unde este problema si ce vreti sa repare. Exact. Numai asa o sa aiba o imagine clara asupra problemei. Trimiteti scrisori si poze prin email si pastrati un exemplar in cazul in care cineva a adresat deja problema ca sa puteti lua alte masuri. Intotdeauna fiti proactivi! Nu ignorati ceva ce ar putea rani o persoana! Trebuie sa aveti grija nu doar de voi, dar si de alte persoane: oamenii in varsta sau cei aflati in scaune cu rotile care trebuie sa depaseasca aceste obstacole. Faceti-va timp pentru a da un telefon sau a trimite o scrisoare! Veti avea rezultate in viitor. Tu ai mai facut asta pana acum, Ray? Da, am facut. Si s-au luat masuri! Singura modalitate prin care am facut asta a fost sa le scriu si asta a fost rezultatul pentru ca am fost proactiv si responsabil. Deoarece cred ca ai o anumita responsabilitate si fata de tovarasii tai in scaun cu rotile, sa dai acel telefon si sa faci acele schimbari. Acestea au fost cateva subiecte despre lucrurile prin care noi am trecut. Se pot vorbi multe despre marimea rotilor, recaro, unghiul de inclinare pe spate. Sunt multe de vorbit. Poti cere informatii si de la profesionisti, de la terapeutul tau, doctorul tau, la clinica ta de unde vei primi raspunsuri in functie de problema ta. Mai e ceva ce ati vrea sa adaugati inainte sa incheiem? Nu cred. Spuneti daca este ceva in mod deosebit despre care ati vrea sa stiti. Ca sa putem vorbi in emisiunile viitoare. Suntem dispusi sa adresam subiectele. Inainte sa uit, e foarte important: asigurati-va ca faceti intretinerea scaunului cu rotile! Fiti siguri ca toate componentele sale sunt verificate. Scaunul cu rotile face parte din voi acum, asa ca fiti mandri de scaunul vostru si ingrijiti-l. Rugati pe cineva sa va ajute sa-l curatati, sa-l intretineti si sa fiti siguri ca functioneaza cum trebuie. Acum o sa incheiem. Rich, vrei te rog sa le spui oamenilor unde ne pot gasi? Da, ne puteti gasi pe canalul Youtube la CLUBPUSHRIM. Boris? De asemenea, ne puteti urmari pe www.pushrim.com. Ray? Exact, si pe iTunes. Cautati Pushrim si veti gasi emisiunea noastra pentru a ne downloada episoadele pe mobil sa le folositi oricand aveti nevoie. Nu uitati sa umflati cauciucurile! Merge mai usor asa. Cu siguranta. Si nu uitati, circulati sanatosi si in siguranta! Tineti minte: intotdeauna exista viata dupa leziuni la coloana! Cred ca asta e tot. La revedere! La revedere! Aveti grija de voi! Traducere pentru ProStemCell.org de Adina Elena Serediuc.
