Recenzie
Subiectul filmului este destul de delicat, inconfortabil chiar, daca te gandesti ca este inspirat din realitate. Este o poveste de dragoste neconventionala al carui protagonist este un erou atipic pentru filmele americane, un om caruia boala i-a deformat trupul dar i-a lasat intact optimismul. Mark are 38 de ani, este paralizat si virgin. Apeleaza la serviciile unei "terapeute specializate". Cu toata ca un asemenea subiect avea sanse mari sa se transforme intr-o drama in toata regula, filmul este tratat cu optimism si umor, asa cum a incercat si protagonistul sa-si traiasca viata: cu zambetul pe buze.The Sessions porneste de la povestea adevarata a jurnalistului si poetului Mark O’Brien, care s-a imbolnavit de poliomelita la varsta de 6 ani si a ramas tintuit in pat, obligat sa-si petreaca tot restul vietii captiv intr-un dispozitiv medical complicat. Omul nu si-a pierdut insa speranta si faptul ca era imobilizat la pat nu l-a impiedicat sa scrie, ba chiar sa aiba succes in cariera de jurnalist. Filmul are la baza articolul sau "On seeing a sex surogate" si autobiografia "How I become a Human Being: A Disabled Man’s Quest for independence".
Terapie speciala/The Sessions a beneficiat constant de cronici entuziaste si nominalizari: de la debutul din cadrul festivalului Sundance si pana la Oscar, unde ambii protagonisti au fost nominalizati, s-a tot vorbit despre filmul lui Ben Lewin. In mod (destul de) surprinzator The Sessions isi merita din plin hype-ul. Este un film aparte, capabil de umor si sensibilitati, dotat cu personaje bine scrise si excelent jucate.
Totul a pornit de la un articol al jurnalistului Mark O’Brien, publicat la inceputul anilor ‘90. Paralizat de la gat in jos, O’Brien a apelat la serviciile unei terapeute sexuale specializate in ajutorarea persoanelor cu handicap. La 12 ani de la decesul autorului si la mai bine de doua decenii de la aparitia articolului, Ben Lewin scrie si regizeaza The Sessions.
Povestea, ca orice poveste cu sex, este mai complicata decat pare. Pentru ca intervin si sentimente si frici si gelozii. Mark (John Hawkes) paralizat de la gat in jos si dependent de un "iron lung" pentru a supravietui este un individ umil, dotat cu umor si un singur prieten: preotul Brendan (William H Macy). Temandu-se de propria moarte, virgin la 38 de ani si lipsit de vreo sansa reala de a rezolva problema ca restul omenirii, Mark apeleaza la un "surogat sexual" care il ajuta pe parcursul a 6 lectii cum sa-si mentina erectia si sa obtina satisfactia sexuala.
Cheryl (Helen Hunt), "doctorita in sex", va deveni primul mare amor al lui Mark. Daca sentimentele nu ar fi fost cumva reciproce si daca sotul lui Cheryl nu ar fost (chiar si el) deplin constient ca ceva se intampla, povestea ar fi fost un episod tragi-comic.
Lewin abordeaza cu umor situatia in care se gasesc Mark si Cheryl, dar nu reduce nici din drama nici din complexitatea intelectuala si morala a personajelor pentru a-si gratula telespectatorii. Ce face din Terapie Speciala un film bun este tocmai modul de functionare al povestii. Lipsit de senzationalism ieftin si perfect capabil sa includa momente delicate si tormenturi emotionale, filmul mizeaza corect si inspirat pe umanitatea protagonistilor. O umanitate capabila sa genereze emaptii sincere fara a apela vreo secunda la arsenalul siropurilor hollywoodiene. Si o poveste care decurge uimitor de credibil si natural in ciuda tuturor factorilor perturbatori de pe traseu.
