Compresiunile medulare determina un sindrom in care maduva si radacinile medulare sunt comprimate de un proces inlocuitor de spatiu. Tumorile medulare sunt mai rare decat cele intracraniene, raportul fiind de 1/5. Se intalnesc mai ales la adulti, intre 20 si 40 de ani. Tumorile canalului spinal pot fi intramedulare sau extramedulare. Cele extramedulare pot fi la randul lor epidurale sau intradurale.

Din punct de vedere anatomopatologic, neoplasmele se pot dezvolta fie din tesutul nervos medular, fie din meninge sau din tesutul aflat in afara durei, sau chiar din radacinile medulare. Majoritatea tumorilor sunt epidurale si extramedulare. Histologic, neoplasmele care se dezvolta direct din tesutul medular se numesc glioame, cele care se dezvolta de la nivelul radacinilor medulare se numesc neurinoame, iar tumorile care se dezvolta din invelisul maduvei se numesc meningioame. Cum s-a aratat mai sus, majoritatea neoplasmelor sunt epidurale si sunt rezultatul metastazelor si sarcoamelor. Foarte rar se pot dezvolta tuberculoame la acest nivel care sa determine un sindrom de compresie.

Afectiunile acute si subacute ale maduvei spinarii se datoreaza, cel mai frecvent, compresiei extramedulare (tumori, infectii, spondiloza sau traumatisme), infarctizarii sau hemoragiei sau inflamatiei. In aceasta categorie intra cateva dintre afectiunile cele mai periculoase din practica clinica. Recunoasterea precoce este cheia unui tratament de succes.

Compresia epidurala datorata malignitatii se prezinta adeseori cu semne de alarma, in general dureri cervicale sau de spate, disfunctii cale sau simptome senzitive care preced aparitia paraliziei. Infarctul, hemoragia sau subluxatia spinala au cea mai mare probabilitate de a produce mielopatie brusca "asemanatoare ictusului", fara simptome premonitorii.