Fiecare traumatism al maduvei spinarii este diferit si cata senzatie si control voluntar se pierde depinde de nivelul si severitatea traumatismului (ceea ce nu este usor de prezis). Deci, doua persoane care au avut un traumatism la C7 pot avea leziuni permanente foarte diferite. In functie de cat de mult a fost afectat cordonul spinal, unul dintre ei se poate intoarce acasa pe jos, iar celalalt in scaun cu rotile.

Multe din leziunile traumatice ale maduvei se datoreaza fenomenelor secundare din minutele si orele de dupa producerea traumatismului. De regula, leziunile imediate care nu afecteaza structural maduva produc mici hemoragii pericapilare care conflueaza in substanta cenusie. In aproximativ 4 ore dupa traumatism apare infarctul substantei cenusii si edem al substantei albe. Infarctul la nivelul leziunii apare la un interval de 8 ore de la producerea traumatismului. Important de stiut este faptul ca necroza si hematomul se extind si ocupa un segment sau doua deasupra si dedesubtul zonei principale afectate. Tesutul medular incearca sa se refaca printr-un proces de glioza care se dezvolta in ariile de necroza dupa cateva luni de la traumatism si poate produce un sindrom siringomielic.

Nici o alta patologie nu este atat de dependenta etiopatogenic si evolutiv de gestica ajutorului medico-sanitar si/sau paramedical, la locul accidentului, ca patologia generata de traumatismul coloanei vertebrale, care intercepteaza maduva.

Recuperarea traumatologica vertebro-medulara, abordeaza o cazuistica la care nivelul deficientelor se evalueaza de la "moderat" la "sever" - ceea ce se traduce printr-o afectare functionala care depaseste deficitul motor si senzitiv prin adaugarea componentei psihosociale in diverse faze de readaptare functionala si reintegrare. Fiind vorba de o patologie complexa cu masuri complexe in programul de recuperare, se impune cunoasterea aprofundata a suportului fizicopatogenic al manifestarilor clinice rezultate din traumatismul vertebral cu interesare de maduva spinala si radacini nervoase.