Sindromul Brown-Sequard este o leziune incompleta a maduvei spinarii caracterizata printr-un tablou clinic care reflect himesectia maduvei spinarii, deseori in regiunea cervicala. Acesta a fost descris pentru prima data in anul 1840 dupa ce doctorul Charles Edouard Brown-Sequard a sectionat o jumatate din maduva spinarii. Este un sindrom rar, constand in hemiplegie ipsilaterala cu dureri contralaterale si temperatura ridicata cauzate de trecerea fibrelor tractului spinotalamic.

Sindromul medular central, o leziune acuta a maduvei spinarii, a fost initial descris de catre Schneider si colegii sai in 1954. Acesta este marcat de o disproportionalitate mai mare a functiilor motorii la nivelul superior al extremitatilor, precum si de o disfunctie a vezicii urinare si o cantitate variabila de pierdere senzoriala sub nivelul leziunii.

Desi aparitia sindromului medular central s-a raportat a avea o frecventa ridicata in cazul persoanelor in varsta care sufera de spondiloza cervicala si de o leziune prin hiperextensie, se poate depista in cazul persoanelor de toate varstele, si poate fi asociat cu diferite etiologii, mecanisme de vatamare, si factori de predispozanta. Sindromul medular central, a carui fiziopatologie apare in imaginea de mai jos, este cel mai frecvent sindrom incomplet de leziune acuta a maduvei spinarii.

Maduva spinarii se intinde de la creier traversand canalul spinal in interiorul coloanei vertebrale. Nervii care se ramifica de la maduva spinarii (denumiti si radacini nervoase) sunt o extensie a maduvei spinarii si sunt responsabili cu transmiterea de semnale spre si dinspre muschi si alte structuri din corp. Prin aceste semnale creierul interpreteaza informatia data de corp (durere, atingere, orientare). Aceste semnale ajuta creierul sa controleze actiunile organelor si miscarile musculare.

Maduva spinarii se intinde pana in apropierea primei vertebre lombare, formand conul medular (conus medullaris).

Extensia fibroasa (cordon fibros) a maduvei spinarii se numeste "filum terminale", iar manunchiul de radacini nervoase situate sub conul medular este denumit coada de cal (cauda equina). Compresia sau inflamatia radacinilor nervoase cauzeaza durere, altereaza reflexele, diminueaza forta si senzitivitatea. Chiar daca aceste simptome pot deveni severe si in unele cazuri dau si invaliditate, cele mai multe raspund la tratamentul conservator.

Teofilina a fost mult timp folosita ca un bronhodilatator pentru a trata astmul. Membru al ramurii de medicamente, numite metilxantine, teofilina relaxeaza muschii netezi, stimuleaza sistemul nervos central si muschii cardiaci si ajuta diureza (debitul marit de urina). Teofilina si alti membri din familia metilxantinelor, precum cafeina si aminofilina, sunt compusi ai ceaiului si ai cafelei. Teofilina, totusi, este o metilxantina care este, de asemenea, un adversar al receptorului de adenozina.

Metilxantinele blocheaza fosfodiesteraza, enzima care degradeaza cAMP si, astfel, sporesc nivelele cAMP-ului intracelular. Nivele ridicate de cAMP au fost recent expuse de Filbin si altii pentru a permite axonilor in crestere sa invinga inhibitorii de crestere in sistemul nervos central, precum Nogo si Mag. De asemenea, cAMP intensifica excitabilitatea canalelor de cationi presinaptice. Forskolin, un stimulator al guanilatului de adenilat (enzima care produce cAMP), a lasat efecte asupra plasticitatii sinaptice, iar guanilatul de adenilat este esential pentru facilitatea indelungata a functiei sinaptice.

Multi oameni sunt interesati de hipotermie (temperatura scazuta a corpului) si despre slaba reglare a temperaturii corpului (poikilotermia) dupa ranirea maduvei spinarii. Acesta este un rezumat al mecanismelor de reglare a temperaturii corpului dupa o ranire a maduvei spinarii si niste solutii rationale.

Mecanismele hipotermiei

Hipotermia indica temperatura corpului atunci cand este mai mica decat limita normala de 37 ± 0.3 grade Celsius. Hipotermia poate aparea din multe cauze, dar termenul este cel mai comun folosit cand ne referim la temperatura mai mica a corpului cauzata de pierderile de caldura. Deoarece temperatura noastra este de obicei mai mare decat a mediului ce ne inconjoara, corpul cedeaza caldura imprejurimilor. Corpul isi mentine temperatura producand caldura (datorita metabolismului sau pierderii de energie, de obicei prin activitatea muschilor, de exemplu prin tremurat), vasoconstrictia periferica (reducand vasele de sange) din piele pentru a reduce difuziunea caldurii si "manevra" artero-venoasa (drumul direct al sangelui de la artera spre vena) de sange din piele, si reducerea transpiratiei pentru a raci corpul.

Traumatismul coloanei vertebrale toraco-lombare este printre cele mai frecvente leziuni musculo-scheletice din lume. Totusi, nu exista un consens privind gestionarea corespunzatoare a traumatismului coloanei vertebrale, deoarece nu exista un sistem general de clasificare validat. Pe baza anatomiei traumatismului, sau a reflexelor induse de miscare au fost dezvoltate mai multe sisteme, dar acestea au dovedit o slaba fiabilitate, au dat putine informatii despre pronostic si nu au fost utilizate pe scara larga.

Clasificarea leziunii toraco-lombare si scorul de severitate, a fost elaborat pentru a aborda aceste limitari. Astfel, se defineste traumatismul toraco-lombar pe baza a trei caracteristici clinice: morfologia leziunii, integritatea complexului ligamentar posterior si starea neurologica a pacientului.

Exista destul de multa confuzie in ceea ce priveste termenii: leziune acuta, leziune subacuta si cronica a maduvei spinarii. Acest lucru este de inteles, fiindca nu exista o denumire standard a acestor termeni. Aici, as dori sa definesc fazele, ceea ce pare sa se intample in maduva spinarii in timpul fiecarei faze si aspectul maduvei spinarii in fiecare faza.

Faza acuta

Faza acuta a lezarii maduvei spinarii se refera la perioada imediat urmatoare ranirii, cand acolo se afla in continuare un prejudiciu al tesutului. Pentru un timp lung, am crezut ca perioada subacuta este timpul cand maduva spinarii se repara si isi recastiga functia, in timp ce ranirea cronica reprezinta perioada cand nu mai exista nici o schimbare functionala.

Aparatul urinar prezinta diferente anatomice la barbat si la femeie. Aparatul urinar este format din doua parti:

Aparatul urinar superior este situat in abdomen, in spatele cavitatii peritoneale si a continutului sau. El cuprinde cei doi rinichi, situati in fiecare din cele doua fose lombare, de o parte si de alta a coloanei vertebrale - parenchimul (tesutul functional) renal elaboreaza urina, care este apoi filtrata in calice; acestea, in numar de 3 in medie pentru fiecare rinichi, se unesc pentru a forma bazinetul, care colecteaza urina si cele doua uretere, care vin fiecare in continuarea bazinetelor; aceste conducturi, de aproximativ 25 centimetri lungime, leaga fiecare rinichi de vezica si permit scurgerea urinei spre vezica.

Paralizia este o notiune generala care se refera la pierderea miscarii si/sau a senzitivitatii, ca urmare a lezarii sistemului nervos. Cunoasterea precisa a gravitatii leziunii este foarte importanta pentru a face o prognoza in legatura cu  ce parte a corpului va fi afectata de paralizie si de pierderea functiilor.

Paraplegia descrie o paralizie completa sau incompleta, afectand picioarele, uneori si trunchiul, dar nu si bratele. Gradul in care este afectat trunchiul depinde de cat de afectata este maduva spinarii. Paraplegia este rezultatul traumei asupra maduvei spinarii la nivelul T1 si mai jos.

Paraplegie completa

Tetraplegia este cauzata de leziuni ale creierului sau maduvei spinarii la un nivel inalt C1-C7 - in special, al coloanei vertebrale cervicale. "Tetraplegia" este un tip de traumatism al maduvei spinarii (TVM). Puteti paraliza daca maduva spinarii dvs. este lezata sau daca aveti anumite boli. Maduva spinarii este parte a sistemului nervos central, care permite creierului sa comunice cu corpul dvs. Coloana este formata din oase numite vertebre, care sunt asezate una peste alta. Maduva spinarii merge de la creier in jos prin centrul vertebrelor. Discuri fibroase dure separa vertebrele, actionand ca o perna sau amortizoare. Tetraplegia consta in pierderea completa a miscarilor membrelor; daca paralizia nu este decat partiala (pareza), se vorbeste de tetrapareza sau de cvadripareza.