CERCETARILE IMPOTRIVA SLA

O echipa condusa de Prof. Angelo Vescovi a efectuat in anul 2012, in Spitalul Santa Maria din Terni (Italia), primul transplant de celule neurale umane stem pe un pacient cu scleroza laterala amiotrofica (SLA). In prezent se vorbeste mult despre aspectele etice ale cercetarilor pe celule stem, problema rezolvata aici datorita faptului ca instalatia a folosit celule provenite de la un fetus decedat din cauze naturale, cu protocolul donarii de organe. In ceea ce priveste evaluarea sigurantei in procedurile de transplant celular, aceasta a avut un rezultat pozitiv in faza preliminara de testare a terapiei celulare, care a durat un an si s-a realizat pe un numar de sase pacienti afectati de ALS. Rezultatele obtinute au convins Institutul National de Sanatate si AIFA sa autorizeze inceperea urmatoarei faze de testare, care consta in transplantul celulelor stem de acelasi tip (provenite de la avorturi spontane) efectuate in zonele mai inalte (regiunea cervicala) a maduvei spinarii.

Multi oameni sunt nelinistiti de faptul ca toate tratamentele de care aud par sa se adreseze leziunilor acute ale maduvei spinarii. Cand isi privesc trupurile, se intreaba cum poate orice terapeut sa reechilibreze un corp paralizat si insensibil de atatia ani, uneori de zeci de ani. Cum poate terapia sa restabileasca functiile musculaturii si ale oaselor? Nu in mod surprinzator, multe dintre persoanele care sufera de leziuni cronice ale maduvei spinarii cred ca tratamentele se adreseaza persoanelor care tocmai au suferit de astfel de leziuni si nu persoanelor care fac parte din categoria cronicilor.

Cred ca vor exista terapii eficiente de reabilitare pentru leziunile cronice ale maduvei spinarii din urmatoarele motive. In primul rand, multe dintre datele adunate referitoare la animale si oameni indica faptul ca regenerarea unui numar destul de mic de axoni poate reda functii precum mersul, functia vezicii urinare si cea sexuala. Si aceasta deoarece maduva spinarii contine un procentaj ridicat din necesarul circuitelor nervoase in executarea si controlarea acestor functii. Numai 10% din axonii continuti de maduva spinarii sunt necesari si suficienti pentru a reda functiile locomotorii si nu numai. In al doilea rand, axonii continua sa persevereze in procesul de crestere chiar si multi ani dupa aparitia leziunii. Tratamente care furnizeaza o cale de crestere, care neutralizeaza factorii ce inhiba cresterea si care ofera stimulare pe termen lunga in cresterea axonilor pot reabilita functiile. In al treilea rand, multi oameni isi recapata functiile dupa ani de imobilizare. Aceste observatii imi dau speranta ca vor exista terapii care vor duce la restabilirea functiilor in cazul leziunilor cronice la nivelul maduvei spinarii.