O Noua Sansa | O Noua Viata

Osificarea heterotopica dupa traumatismul coloanei vertebrale (SCI-Spinal Cord Injury) a fost prima data denumita de Dejerine si Ceillier in 1918 ca paraosteoartropatie. Procesul de osificare implica formarea osului lamelar matur, ce este imperceptibil fata de osul normal, in tesuturi moi din jurul articulatiilor paralizate (vezi imaginea). Osul nu este conectat la periost si devine incapsulat pe masura ce creste.

Patologia este similara cu cea a fracturii calusului, exceptand formele osoase din tesutul conjuctiv intre planurile musculare (descoperirile histologice in osificarea heterotopica neurogena sunt similare cu cele ale vindecarii fracturii calusului). Osificarea heterotopica este de asemenea vazuta dupa alte leziuni neurologice, cum ar fi leziunile cerebrale traumatice (TBI - traumatic brain injury) si lovitura, precum si dupa leziuni termice si proceduri ortopedice (ex.: artroplastie totala de sold).

Conditii. Scopul acestui document este de a oferi o imagine de ansamblu asupra inervarii autonome a sistemului cardiovascular si asupra complicatiilor cardiovasculare ale leziunilor coloanei vertebrale.

Rezultate. Cele mai importante complicatii cardiovasculare in faza acuta sunt bradiaritmia, hipotensiunea, cresterea reflexelor vasovagale, batai supraventriculare/ventriculare ectopice, vasodilatatia si staza venoasa. Importante in faza cronica sunt hipotensiunea arteriala ortostatica si regularea afectata a presiunii sangelui, volumul de sange si temperatura corpului. Tetraplegia este frecvent insotita de disreflexia autonoma, reducerea transmisiei de durere cardiaca, pierderea masei musculare din ventriculul stang si pseudoinfarctul. Pacientii ce au leziunile mai sus de cea de a 6-a vertebra C6, au o predispozitie catre disreflexia autonoma. Este o conditie caracterizata de un raspuns brusc, neasteptat al sistemului simpatic insotita de o crestere a presiunii sangelui. Disreflexia autonoma cauzeaza, de obicei, durere de cap si eritem pe partea superioara a pieptului. Starea poate cauza hemoragie cerebrala si este potential pericol pentru viata. Pacientii cu leziuni ale coloanei vertebrale prezinta un risc ridicat al bolii aterosclerotice din cauza supraponderalitatii, tulburarilor lipidice, sindromului metabolic si a diabetului. Ei sunt predispusi la tromboembolism din cauza stazei venoase si a hipercoagulopatiei, in special imediat dupa ranire.

Creatina este un metabolit, care este in mod normal, prezent in concentratii mari in muschi si creier. Descoperita in 1835, atunci cand un om de stiinta francez a descoperit acest element constitutiv al muschilor, creatina este substratul creatinei fosfat, o sursa majora de energie pentru celule. Suplimentarea de creatina administrata oral creste nivelul de creatina in muschii atrofiati la persoanele nomale, precum si in muschii atrofiati dupa leziuni ale maduvei spinarii la sobolani. Sportivii iau frecvent monohidrat de creatina administrata pe cale orala pentru a imbunatati forta musculara si pentru a reduce oboseala acestora in timpul antrenamentelor, de asemenea pentru imbunatatirea absorbtiei oxigenului.

Spasticitatea, rezultand din contractii muscular involuntare si continue, se poate dezvolta la pacientii cu leziuni ale maduvei spinarii, accident vascular cerebral, paralizie cerebrala, scleroza multipla si traumatisme cerebrale. Spasticitatea este o trasatura a sindromului de neuron motor superior si o cauza majora a handicapului la persoanele cu o varietate de boli ale sistemului nervos central (inclusiv accident vascular cerebral, paralizie cerebrala si scleroza multipla), si traume (cum ar fi trumatisme cerebrale). Spasticitatea este de obicei definita ca o crestere dependenta de viteza a reflexelor tonice de intindere (tonus muscular) cu reflexe tendinoase, clonus si spasme exagerate, rezultate din hiperexcitabilitatea reflexului de intindere. Pentru ca spasticitatea rezulta din leziuni ale cailor piramidale si extrapiramidale, fiziopatologia sa variaza in functie de zona lezata, dar de obicei se dezvolta in muschii antigravitationali.

Preventia bolii tromboembolice in cazuri de leziuni ale maduvei spinarii este un aspect clinic important, intrucat tromboza venoasa profunda (TVP) si embolia pulmonara (EP) nu sunt doar complicatii ale leziunii maduvei spinarii, dar si principalele cauze ale morbiditatii si mortalitatii excesive. Morbiditatea produsa de TVP include sindromul postflebitic, edemul cu remanenta, ulcerul de decubit. Morbiditatea produsa de EP se poate manifesta prin aritmie, hipoxie si chiar moarte.

Sâmbătă, 24 Noiembrie 2012

Osteoporoza si leziunile maduvei spinarii

Una din inevitabilele complicatii ale leziunii maduvei spinarii este asociata osteoporozei, care apare predominant in pelvis si extremitatile inferioare (vezi imaginea de mai jos). Tratamentul sever asupra pacientilor cu leziuni ale maduvei spinarii, s-a axat mereu pe leziunea in sine si pe complicatiile imediat urmatoare. Pierderea de masa osoasa ca o consecinta a leziunii maduvei spinarii a fost a doua preocupare istorica.

Osteoporoza la persoane cu leziuni ale maduvei spinarii a fost intai studiata in relatie cu metabolismul calciului si a hipercalcemiei asociate, si calculii renali care au urmat. Diferentele dintre osteoporoza indusa de leziunile maduvei spinarii si alte cauze ale pierderii masei osoase (imobilizare), cum ar fi perioada prelungita de odihna in pat, calatorii in spatiu si tulburari neuronale motorii, au devenit mai clare. Noile tehnologii permit monitorizarea activitatii celulelor osteoblaste si a celulelor osteoclastice la nivel microscopic, in timp ce tehnologiile radiografice moderne au permis sa fie intreprinse studii elaborate la nivel microscopic.

1.1 Osteoporoza si TVM

Ce este osteoporoza?

Osteoporoza, sau osul poros, este o boala in care care oasele pierd din densitate, devin mai slabe si casante, si mult mai probabil fisurabile.

Deseori oamenii percep osul ca pe o structura statica, sau ca pe ceva uscat, fara viata. De fapt este o structura foarte dinamica, un organ ce resorabe constant, creand tesuturi osoase noi. Osteoporoza presupune un dezechilibru intre formarea osului si resorbita osului, ceea ce duce la subtiere, fragilitatea oaselor care pot fi fracturate cu usurinta.

Sistemul respirator, cunoscut si sub numele de sistemul pulmonar, este folosit pentru respiratie. Traheele si plamanii sunt cele doua parti principale ale sistemului respirator. Cand inhalezi aer, oxigenul ajunge in trahee si apoi in plamani. Apoi, plamanii filtreaza oxigenul, trimitand-ul in fluxul de sange catre toate partile corpului. Cand expiri, dioxidul de carbon iese din organism.

Muschii respiratori

Expirarea nu necesita niciun efort din partea muschilor. Cu toate acestea, procesul de respirare al aerului este realizat prin folosirea a patru grupe musculare respiratorii. Diafragma, care separa cavitatea abdominala si toracica, este utilizat ca muschi principal atunci cand respiri. Muschii intercostali sunt situati intre coaste. Acestia ajuta la extinderea coastelor in timp ce respiri. Muschii gatului lucreaza, in mod normal, pentru a extinde pieptul cand respiri. Muschii abdominali lucreaza cu aceste grupe musculare pentru a te ajuta sa respiri adanc.

Multe persoane cu leziuni ale maduvei spinarii au compresie pe maduva. Care sunt riscurile si beneficiile decompresiei maduvei spinarii dupa accidentare? In ultimii 35 de ani, Dr. Henry Bohlman si colegii sai de la Universitatea Case Western Reserve din Cleveland, Ohio au realizat proceduri de decompresie ale maduvei spinarii la mai multi pacienti cu spondiloza (deformare a coloanei vertebrale), stenoza a canalului spinal lombar, leziuni "incomplete" ale maduvei si leziuni "complete" ale maduvei spinarii. Peste doua treimi dintre pacientii cu spondiloza cervicala au raportat o reducere semnificativa a durerii si imbunatatirea functiilor motorii. Conditia a peste jumatate din pacientii cu functionalitate sub nivelul leziunii s-a imbunatatit dupa decompresia chirurgicala. Au aparut complicatii postoperatorii in 5-6% dintre cazuri.

Leziunile neurologice reprezinta 18% dintre leziuni la copii si a reprezentat 23% din decesele la copiii traumatici. Cu toate acestea, incidenta leziunilor coloanei vertebrale la copiii mici este rara, reprezentand doar 5% dintre leziunile maduvei spinarii. Leziuni ale coloanei vertebrale la copii sub 5 ani sunt chiar mai rare. Aceasta incidenta scazuta poate fi cauza flexibilitatii coloanei vertebrale la tineri. Aproape 80% dintre leziuni la copiii sub 2 ani implica segmentele cervicale C1-C2. Dupa 8 ani, modelul traumatismului incepe sa se apropie de cel al adultilor.

Ingrijirea de urgenta

Feedback

Parerea ta conteaza!

O NOUA SANSA | O NOUA VIATA urmareste sa schimbe imaginea dizabilitatii in ceva sexy si atragator. Experiente din scaunul rulant.

Informatii pentru paraplegici, tetraplegici si insotitorii lor, pentru cei care au suferit un traumatism de coloana vertebrala sau alte boli invalidante ale coloanei/maduvei spinarii.

Handicapul este o arta. Este un mod ingenios de a trai
Neil Marcus

Copyright © 2019 ProStemCell.org - All rights reserved.

Top Desktop version