Una din inevitabilele complicatii ale leziunii maduvei spinarii este asociata osteoporozei, care apare predominant in pelvis si extremitatile inferioare (vezi imaginea de mai jos). Tratamentul sever asupra pacientilor cu leziuni ale maduvei spinarii, s-a axat mereu pe leziunea in sine si pe complicatiile imediat urmatoare. Pierderea de masa osoasa ca o consecinta a leziunii maduvei spinarii a fost a doua preocupare istorica.

Osteoporoza la persoane cu leziuni ale maduvei spinarii a fost intai studiata in relatie cu metabolismul calciului si a hipercalcemiei asociate, si calculii renali care au urmat. Diferentele dintre osteoporoza indusa de leziunile maduvei spinarii si alte cauze ale pierderii masei osoase (imobilizare), cum ar fi perioada prelungita de odihna in pat, calatorii in spatiu si tulburari neuronale motorii, au devenit mai clare. Noile tehnologii permit monitorizarea activitatii celulelor osteoblaste si a celulelor osteoclastice la nivel microscopic, in timp ce tehnologiile radiografice moderne au permis sa fie intreprinse studii elaborate la nivel microscopic.

De cele mai multe ori fracturile sacrale sunt asociate cu fracturile pelviene. Fracturile sacrale nedescoperite la timp si tratate inadecvat pot duce la deformari dureroase si la pierderea progresiva a functiei neurologice.

Operatia intarziata in cazul deformarii sacrale posttraumatice este complexa si prognosticul este adesea mai putin favorabil decat in cazul unei operatii precoce. Tratamente specifice care vizeaza probleme neurologice sunt disponibile si pot permite recuperarea functionala apacientului. 

Acest articol analizeaza modul de abordare a diagnosticului de fractura sacrala si de management.