O Noua Sansa | O Noua Viata

Cele mai frecvente 10 intrebari puse despre tratamentul leziunii maduvei spinarii

Wise Young, Ph.D., MD Wise Young, Ph.D., MD

1. Va exista vreun tratament pentru leziunea maduvei spinarii?

Raspunsul la aceasta intrebare depinde de definitia pe care o are fiecare pentru "tratament". Daca tratament inseamna leziunea totala a maduvei spinarii, cred ca acest lucru nu se poate cat timp am sa traiesc. Daca tratament inseamna restabilirea completa a tuturor functiilor la nivel "normal", sau la nivelul de dinaintea accidentului pentru toate persoanele cu leziuni ale maduvei spinarii, cred ca si acest lucru, este imposibil pentru ca, probabil, nu vom avea terapii eficiente care vor recupera functia persoanelor cu leziuni ale maduvei spinarii, inclusiv senzatiile de atingere si de durere, functia vezicii urinare si a intestinului, erectia si ejaculare, precum si controlul functiei motorii inclusiv mersul pe distante mari. Cu cativa ani in urma, am incercat sa definim termenul de "tratament" prin propunerea ca persoana va fi vindecata daca un observator bine infomat, nu poate spune ca o persoana a suferit de leziune la coloana vertebrala. Acest lucru nu presupune ca fiind necesar ca respectiva persoana sa fie complet tratata la gradele de sanatate avute inainte de accident sau toate functiile sa fie normale.

2. Cand va fi disponibil un tratament?

Unele terapii restabilesc deja anumite functii importante la anumite persoane. Acestea sunt, ceea ce eu numesc terapii de prima generatie, care presupun un training de formare a mersului prin sprijinul propriei greutati pe banda de alergare, decompresia si nelegarea maduvei spinarui, care este comprimata. Rezultate preliminare sugereaza faptul ca unele transplanturi de celule olfactive, cum ar fi transplanturile cu celule progenitoare oligodendrogliale (OEG), vor recupera 4-8 nivele din functia senzoriala si 1-2 din functia motorie. Nici una dintre aceste terapii nu poate fi considerata ca un medicament. A doua generatie de terapii incep sa se introduca ca tratamente clinice si ar trebui sa fie disponibile peste cativa ani. Acestea implica transplanturi de celule glia olfactiva ensheathing, celulele Schwann, celule stem ale maduvei osoase, celule stem neurale, si probabil ca si celule stem embrionare. Ultima, din pacate, s-a impotmolit in dezbaterile politice si a fost aplicata cu intarziere. In completare, factorul derivat din tesutul glial neurotropic, chondroitinase, si alte tratamente au fost dezvoltate si pot fi disponibile in studiu clinic. Totul depinde de disponibilitatea de finantare pentru studii clinice. Daca fondurile suficiente ar fi disponibile, unele din aceste tratamente se vor dovedi a fi eficiente si vor fi diponibile peste 4 ani de zile. A treia generatie de terapii va fi foarte aproape de ceea ce noi consideram a fi "tratate". Acestea implica posibile combinatii de terapii cu celule stem cu cresterea factorilor si cu alti factori care stimuleaza regenerarea celulelor stem, care pot genera factori de crestere si de inlocuire a motoneuronilor. Aceste terapii combinate ar trebui sa genereze recuperari substantiale la majoritatea oamenilor. De exemplu, transplantul de celule combinat cu medicamente, precum factorul neurotrofic derivat din tesutul glial, chondroitinase ABC, si cAMP/rolipram au fost raportate ca produc o recuperare mult mai mare la sobolani, in comparatie cu tratamentele pe oameni. Rata la care aceste tratamente ajunge in studiu clinic depinde de valoarea finantarii disponibile pentru teste clinice. Daca finatarea ar fi fost disponibila, cred ca unele dintre terapiile din generatia III ar fi disponibile in scurt timp de acum inainte.

3. Tratamentul va functiona?

Da, eu cred ca va functiona din urmatoarele motive. In primul rand, multe date de la oameni si de la animale arata faptul ca regenerarea axonilor poate restabili functii precum mersul, a vezicii urinare si functia de reproducere. Din acest motiv, leziunea maduvei spinarii contine multe circuite nervoase care sunt necesare pentru a afectua si a controla aceste functii. Probabil ca, aproximativ 10 % dintre axonii din coloana vertebrala sunt necesari si suficienti pentru a restabili functii importante, inclusiv mersul pe jos. In al doilea rand, studiile efectuate pe animale arata faptul ca axonii incearca sa creasca mult timp, dupa traumatism. Tratamentele care ofera o cale spre crestere, care neaga o parte dintre factorii care inhiba cresterea, si care stimuleaza cresterea axonala, pot restabili functia. In al treilea rand, in timp ce studiile cronice pe animale cu leziuni ale maduvei spinarii sunt foarte limitate, faptul ca multi oameni continua sa recupereze unele functii dupa multi ani de la traumatism, da sperante ca aceste terapii vor functiona, de asemenea, in leziunile cronice ale coloanei vertebrale. Insa, este important sa subliniem ca exista multe obstacole in calea recuperarii. Recuperarea poate fi limitata de atrofie musculara si alte modificari din organism. Un caz asemanator, este fenomenul denumit "learned non-use", unde circuitele neuronilor se pot opri dupa perioade prelungite de neutilizare. Exercitiile intensive si terapiile fizice vor fi necesare pentru a impiedica aceste schimbari negative.

4. Cum ma pot pregati pentru tratament?

Prima si cea dintai grija a persoanelor cu leziuni ale maduvei spinarii ar trebui sa fie grija sporita pentru corpul lor si incercarea de a preveni atrofierea musculara sau osoasa si alte schimbari care sunt necesare pentru restabilirea functiilor. Oamenii trebuie sa se antreneze cu exercitii disciplinate care le pot mentine muschii si oasele, sa isi ingrijeasca pielea, vezica urinara si intestinele. Aceste persoane ar trebui sa evite proceduri medicale care pot genera pierderi ireversibile ale nervului periferic si a altor functii. Pe de alta parte, este important a se cantari beneficiile unor proceduri precum transferurile de tendoan care pot oferi o functionalitate mai mare si independenta pentru persoanele care nu au forta in maini. Asemanator, procedurile specifice, cum ar fi Mitrofanoff si augmentarea vezicii urinare pentru a diminua spasticitatea vezicii urinare poate oferi o independenta sporita dar, nu poate fi usor, in caz contrar. In final, multe studii au demostrat ca persoanele cu un nivel ridicat de educatie, dupa accident, sunt cei mai pasibili de o viata si sanatate de calitate. Este foarte important ca oamenii sa nu isi neglijeze creierul, partea cea mai importanta a corpului lor.

5. Cum pot trata spasticitatea, spasmele si durerea neuropata?

Multe persoane sufera de spasticitate (cresterea tonusului), spasme (miscari spontane) si durere sau senzatii anormale (in zonele afectate unde senzatiile sunt diminuate sau lipsesc). Aceste probleme apar deoarece traumatismul a deconectat creierul de la zona aflata sub nivelul leziunii medulare. Neuronii maduvei spinarii care au fost deconectati, tind sa devina hiperexcitati. Spasticitatea este manifestarea cea mai des intilnita a excitabilitatii. Cateva tratamente pot reduce spasticitatea. Cel mai frecvent medicament folosit este baclofenul (medicament care stimuleaza functionarea receptorilor GABA-B din maduva spinarii). Administrate oral, dozele de baclofen, pana la 120 ml / zi pot reduce spasticitatea pentru multi pacienti. Totusi, datorita efectelor adverse, unele persoane nu pot tolera doze mari administrate oral si trebuie sa administreze medicamente in mod combinat, inclusiv clonidine sau tizanidine care pot activa receptorii alpha-adrenergici si pot ameliora spasticitatea. In general, in timp ce aceste medicamente reduc spasticitatea, ele in mod tipic nu sunt eficiente in prevenirea spasmelor fara a genera o slabire majora a organismului. Prin administrarea in doze mari a medicamentlor impotriva spasmului, se poate reduce tonusul muscular pana la limita cand atrofia musculara isi va face simtita prezenta. Prin urmare, oamenii trebuie sa controleze doza de medicamente impotriva spasmului ca sa poata avea un pic de tonus muscular. Cateva medicamente sunt eficiente in tratarea spasmelor. Un posibil medicament poate fi neurotina (gabapentin) care este un medicament impotriva epilepsiei, folosit pentru a trata durerea. Durerea neuropata, este probabil, rezultatul excitabilitatii crescute a neuronilor din maduva spinarii care au fost deconectati de semnalele senzoriale si se pot manifesta prin senzatii de "arsura", "raceala" sau "presiune", in mod normal in zonele unde aceasta senzatie nu exista sau este diminuata in mod absolut. Neurotina reduce durerea neuropata la unele persoane, dar acestea in mod general se obisnuiesc cu medicamentul si marirea dozelor este necesara de-a lungul timpului. La unele persoane, dozele mici (20 mg/zi) de medicament antidepresiv cu amitryptyline (Elavil) poate inlatura durerea neuropata. Totusi, pentru multi bolnavi, nici un medicament nu este eficient pentru a controla spasticitatea, spasmele sau durerea neuropata. Pentru persoanele cu spasticitatea severa, o pompa care transmite baclofenul direct in coloana vertebrala prin cateter implantat poate fi eficienta si necesara. In alte doze opioide, transmise prin patch-uri fentanil (Duragesic) pot fi eficiente. La aproximativ 15 % dintre oameni, in mod contrar, nu isi face efectul terapia de control a spasmelor si a durerii neuropatice.

6. Ce exercitii pot face si cum ma ajuta acestea?

A face exercitii este un lucru dificil pentru oamenii paralizati si echipamente speciale pot fi folosite pentru a face exercitii musculare. In primul rand, majoritatea oamenilor folosesc cadre permanente pentru a putea sta timp de o ora sau doua in fiecare zi in picioare. In al doilea rand, alte persoane folosesc stimularea functionala electrica (FES) pentru a le stimula muschii picioarelor cu ajutorul exercitiilor de pedalare la biciclete de fitness. In al treilea rand, a sta in picioare si a umbla intr-o piscina este, probabil, metoda cea mai probabila ca si cost pentru o persoana pentru a sta si umbla in picioare. In al patrulea rand, antrenamentul prin mers pe banda de alergat care suporta greutatea s-a dovedit a imbunatati recuperarea mersului. Cred ca daca oamenii ar face exercitii timp de o luna sau doua in fiecare an, atunci acestia ar fi antrenati in mod eficient intr-un training intensiv. In timpul restului anului, acestia pot mentine ceea ce au dobandit prin dedicarea uneia sau a doua ore pe zi pentru a face exercitii. Desi s-au facut cateva studii formale asupra subiectului, multe persoane au raportat o crestere semnificativa la circumferinta picioarelor acestora cand au folosit stimularea functionala electrica in mod regulat. De asemenea, aceasta stimulare imbunatateste functia cardiovasculara si poate reduce spasticitatea.

7. Ce este osteoporoza, simptomele, consecintele si care sunt mijloacele de recuperare?

Osteoporoza este pierderea calciului din oase, care se manifesta dupa leziuni la coloana vertebrala, in mod special in pelvis si la picioare, mai jos de zona afectata. Manifestarea acesteaia nu este inteleasa bine, dar pare sa fie corelata cu neintrebuintarea si pierderea de gravitatie si alti factori stresanti care apasa pe oase, ca si schimbarile hormonale. Osul incepe sa piarda calciu la cateva zile de la traumatismul coloanei vertebrale. Osul pierde calciu de 2-4 ori mai mult decat la persoanele care stau la pat de mult timp si nu sunt cu leziuni ale maduvei spinarii, similar cu pierderea de masa osoasa observata la femeile aflate in menopauza. Degradarea osoasa nu este reversibila, in mod eficient prin consum dietetic de calciu separat. Nivelul hormonal de paratiroida este in general mai scazut, in primul an, dar ajunge la valoarea normala dupa aceea. In mod substantial (25-43%), scaderea mineralelor din densitatea osoasa apare in perioada unui an si poate depasi 50 % in 10 ani. Densitatea osoasa poate creste in brate, dupa 4 luni, la pacientii paraplegici, ca si revers al tetraplegicilor care vor suferi de scaderea densitatii osoase in brate, de asemenea. Persoanele cu spasticitate pot suferi de mai putine pierderi de calciu in oase decat cei care sunt slabi. Decalcifierea slabeste oasele. Sistemul model de leziune a maduvei spinarii, de exemplu, a raportat incidente in proportie de 14 % cu fracturi ale oaselor, dupa trecerea a 5 ani de la traumatism, 28% si 39 % pana la 10 si 15 ani. Persoanele cu leziuni medulare complete si paraplegie au o rata de 10 ori mai mare de fractura decat cei cu leziuni incomplete sau tetraplegie. Purtatea greutatii si bicicleta cu stimilare electrica functionala vor avea un efect reversibil asupra osteoporozei, care incepe sa se manifeste in decursul a 6 saptamani dupa accidentare. Totusi, astfel de programe sunt mai putin eficiente asupra persoanelor cu leziuni cronice ale maduvei spinarii. Unele studii preliminare arata ca tratamentul cu bifosfanati (Pamidronate) si cu hormonul paratiroidian (Teriparatide) pot preveni sau reduce osteoporoza si rata de fractura la persoanele cu leziuni cornice ale coloanei vertebrale.

8. Ce este disreflexia autonoma, simptomele, consecintele si care sunt tratamentele?

Disreflexia autonoma (DA) se refera la activitatea crescuta a sistemului nervos simpatic, manifestata prin transpiratie abundenta, eruptii cutanate, tesnsiune arteriala crescuta si dilatarea in exces a vaselor de sange deasupra nivelului lezat. Oamenii cu DA in general acuza o durere de cap datorata dilatarii vaselor sanguine la nivelul creierului. Scaderea ritmului cardiac si a vederii pot fi consecinte. Se poate manifesta o congestie nazala. In proportie de 40-90 % din persoanele cu leziune a maduvei spinarii sufera de Alzheimer si este  mult mai severa la persoanele cu leziune medulara mai sus de T6. Multe tipuri de stimuli pot provoca DA, inclusiv distensia vezicii urinare, infectii ale tractului urinar, precum si manipularea intestinului subtire si a vezicii urinare, durere, menstruatie, efortul si nasterea, relatiile sexuale, schimbarile climaterice, imbracatul constrictiv, insolatiile, chiar si muscaturile de insecte. Atunci cand apare DA, doctorii in general cateterizeaza vezica urinara pentru a asigura drenajul adecvat, verifica fecalomul manual folosind jeleu de lidocaina ca si lubricant, si elimina toate potentiale cauze de iritatie a corpului. Tratamentele implica blocarea canalelor cu calciu Nifedipina (Procardia 10 mg capsule), pentru a reduce presiunea arteriala sau agentul de blocare alfa-receptor adrenergic cu phenoxybenzamine (10 mg de doua ori pe zi), cu mecamilamina (Inversine 2,5 mg oral). Diazoxid (Hyperstat 1-3 mg/kg). Medicii de la urgente poate ca nu vor sti cum sa faca fata crizelor DA la persoanele cu leziune a maduvei spinarii, si prin urmare, este foarte important pentru oameni si familii a intelege DA si sa stie optiunile de tratament pentru aceasta.

9. Ce este siringomielia, simptomele, consecintele si cum se trateaza?

Siringomielia este afectiunea care prezinta un chist in coloana vertebrala, ca rezultat al largirii canalului central. Acesta este in mod normal ingust si nevizibil la imaginile de rezonanta magnetica (RMN) ale maduvei spinarii. Nu mai putin de 15 % dintre oameni dezvolta chist siringomielic in coarnele maduvei spinariii, cu o probabilitate de 5 % dintre pacienti care acuza simptom de durere si pierdere a functiei asociate cu marirea chistului, care incepe sa se dezvolte, cel mai devreme la o luna si cat mai tarziu la 45 ani dupa un traumatism. Durerea este simptomul cel mai frecvent raportat care este asociat cu syringomyelia. Alte simptoame ar fi o oboseala accentuata, pierderea senzatiei, spasticitate mai mare si transpiratie excesiva. Aceste simptome se pot agrava dupa schimbarile posturale, manevra Valsalva (o presiune crescuta in piept). Aceasta poate fi asociata, de asemenea, cu modificarile de reflex a vezicii urinare, dysreflexia autonoma, deformare comuna nedureroasa sau umflatura, spasticitate marita, disocierea senzatiei si a temperaturii, deteriorarea respiratorie. Chistul poate fi tinut sub observatie cu scanarile RMN. Un chist se formeaza cel mai des acolo unde exista cicatrizare a meningelor sau a membranelor arachnoide sau obstructiunea fluxului de lichid cefalorahidian. Interventia chirurgicala este recomandata atunci cand se constata o pierdere neurologica progresiva. In mod traditional, siringomielia se trata cu suntarea unui chist prin plasarea unui cateter intre chist si spatiul subarahnoidian a cavitatii pleurale. Insa, derivatia se blocheaza in termen de cateva luni pana la cativa ani. Unele studii mai recente arata ca indepartarea in mod meticulos a adeziunilor cu duroplastie (creste dura mater prin altoirea membramei), pentru a restabili fluxul de lichid cerebrospinal subarahnoidian este mult mai eficient si poate sa se finalizeze prin eliminarea chistului intr-un procent de 80% dintre cazuri. Un studiu a aratat ca transplantul de tesuturi fetale in chist poate duce la eliminarea chistului.

10. Care este efectul unei leziuni a maduvei spinarii asupra functiei sexuale?

Majoritatea persoanelor cu leziune a maduvei spinarii mai sus de T10 vor continua sa aibe erectii reflexe asociate cu stimularea. Unele persoane pot avea erectii prelungite denumite priapism. Majoritatea barbatilor pot ejacula, desi o stimulare crescuta, care implica vibratii poate sa fie necesara. La multi oameni, ejacularea poate fi retrogradata, insa sperma pleaca in vezica urinara mai repede decat sa iasa afara, deoarece sfincterul extern poate fi deschis. Ejacularea retrograda nu este daunatoare sau cauzeaza infectii de tract urinar. O complicatie serioasa asemanatoare cu actul sexual, atat la barbati cat si la femei poate cauza aparitia disreflexiei autonome (DA) cu orgasm, insotita de dureri de cap si de alte simptome ale DA. Acestea se pot trata cu medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale (vezi raspunsul la DA de mai sus). Prin urmare, contactul sexual se poate asocia cu spasticitate crescuta si cu spasme. Persoanelor cu leziuni mai jos de T10 li se pot afecta centrii maduvei spinarii care sunt responsabili cu erectia si ejacularea. Sunt disponibile multe tehnici pentru a spori erectia, inclusiv medicamente precum Sildenafil (Viagra), pompe de vid, inele pentru penis si proteze de penis. Mai multe studii au demonstrat ca femeile cu leziuni "complete" ale maduvei spinarii pot atinge orgasmul, cel mai probabil prin caile neuronale aflate in exteriorul maduvei spinarii.

Wise Young, Ph.D., MD
WM Keck Center for Collaborative Neuroscience
Rutgers University, Piscataway, New Jersey 08854

Articol tradus de Anca Uric, voluntar ProStemCell.org. Toate drepturile rezervate.

ATENTIE: Preluarea acestui articol este INTERZISA fara acordul in scris al ProStemCell.org


Feedback

Parerea ta conteaza!

O NOUA SANSA | O NOUA VIATA urmareste sa schimbe imaginea dizabilitatii in ceva sexy si atragator. Experiente din scaunul rulant.

Informatii pentru paraplegici, tetraplegici si insotitorii lor, pentru cei care au suferit un traumatism de coloana vertebrala sau alte boli invalidante ale coloanei/maduvei spinarii.

Handicapul este o arta. Este un mod ingenios de a trai
Neil Marcus

Copyright © 2019 ProStemCell.org - All rights reserved.

Top Desktop version