O Noua Sansa | O Noua Viata

Relatiile inseamna mai mult decat doar coordonarea ingrijitorilor si a altor oameni din viata dvs. In relatiile romantice pe termen lung, in special, sunt multi factori implicati in crearea mediului sanatos si sigur emotional pentru a ajuta relatia sa continue. Persoanele cu dizabilitati, au fost de mult caracterizate pe nedrept ca fiind o povara pentru societate, iar aceasta caracterizare, ramane in orice relatie unde se asteapta egalitate. Chiar indivizii lupta sa-si gaseasca propria valoare si sensul egalitatii in interiorul acestei relatii dinamice. In articolul precedent, Ingrijitorii si relatiile, v-am oferit o privire de ansamblu foarte larga asupra coordonarii ingrijitorilor platiti si a diferitelor altor relatii.

Cea mai frecventa intrebare auzita la femeile tinere cu handicap este cum sa se descurce fata de persoanele platite care le ingrijesc (asistentii de ingrijire personala sau ingrijitori), in contextul unui anumit tip de relatie. Adesea, aceasta relatie de lucru se intampla in aceeasi casa, intrucat familia, colegii de apartament si partenerii romantici traiesc, de asemenea, in ea. Cum va mentineti relatiile stranse, personale, in timp ce gestionati un insotitor platit integral sau part-time? Nu uitati urmatoarele observatii care nu sunt de la profesionisti, ci din perspectiva colectiva a unui grup de femei cu dizabilitati care au avut o multime de experiente persoanele, echilibrand ingrijitorii si relatiile.

Traumatismul vertebro-medular (TVM ) poate agrava declinul fizic si psihologic - inclusiv in sistemele musculo-scheletice, cardiovasculare, gastro-intestinale, pulmonare si tegumentare - produse de procesul de imbatranire. O serie de studii pe termen lung si multi autori, s-au documentat asupra tendintei persoanelor cu TVM sa imbatranesca mai repede decat populatia apta fizic. Persoanele cu TVM dezvolta caracteristici si probleme medicale, frecvent asociate cu procesul de imbatranire, la o varsta mult mai mica. Cushman si Hassett, de exemplu, au evaluat persoanele cu TVM de 15 ani sau mai mult, si au constatat ca 93% au experimentat un declin in starea lor functionala.

Osificarea heterotopica dupa traumatismul coloanei vertebrale (SCI-Spinal Cord Injury) a fost prima data denumita de Dejerine si Ceillier in 1918 ca paraosteoartropatie. Procesul de osificare implica formarea osului lamelar matur, ce este imperceptibil fata de osul normal, in tesuturi moi din jurul articulatiilor paralizate (vezi imaginea). Osul nu este conectat la periost si devine incapsulat pe masura ce creste.

Patologia este similara cu cea a fracturii calusului, exceptand formele osoase din tesutul conjuctiv intre planurile musculare (descoperirile histologice in osificarea heterotopica neurogena sunt similare cu cele ale vindecarii fracturii calusului). Osificarea heterotopica este de asemenea vazuta dupa alte leziuni neurologice, cum ar fi leziunile cerebrale traumatice (TBI - traumatic brain injury) si lovitura, precum si dupa leziuni termice si proceduri ortopedice (ex.: artroplastie totala de sold).