O Noua Sansa | O Noua Viata

Despre escarele de decubit

Despre escarele de decubit Despre escarele de decubit

Cum apar escarele de decubit

Escarele de decubit sunt complicatiile medicale mai frecvente si mai daunatoare ale unui traumatism vertebro-medular. Cunoscute si sub numele de leziuni la nivelul pielii, escare, ulcere decubitale, sau dureri cauzate de statul in pat, ulceratiile de presiune au loc mai degraba in urma unui traumatism vertebro-medular datorita lipsei miscarii si privarea de irigare cu sange. Se numesc "escarele de decubit" orice inrosire sau intrerupere a tegumentului cauzate de prea multa presiune pusa pe tegument pentru o perioada mai indelungata de timp. Ramanerea in aceeasi pozitie va incepe sa reduca irigarea cu sange a zonei, impiedicand oxigenul si nutrientii vitali sa pastreze tesutul sanatos. Cand tesutul este privat de nutrienti prea mult timp incepe sa moara si incep sa se formeze escarele de decubit. In mod normal nervii trimit mesaje de durere sau senzatii de disconfort creierului sa ii dea de stire ca trebuie sa iti schimbi pozitia, dar leziunile la nivelul maduvei spinarii impiedica semnalele sa ajunga la creier. O escara de decubit este grava. NU trebuie ignorata.

Care sunt cauzele?

Pentru ca fluxul sanguin este mai lent dupa un traumatism vertebro-medular, capacitatea de a te vindeca este mai scazuta, si pielea ta nu tolereaza la fel de multa presiune ca inainte. Vascularizarea slaba si toleranta mai scazuta la presiune este si mai tare agravata de lipsa simturilor pierdute in urma traumatismului vertebro-medular. Lipsa simtutilor inseamna ca nu mai exista un mecanism de feedback care sa iti spuna ca exista o problema - ca ai stat prea mult fara sa te misti sau ca te-ai ranit.

Simptome

Primul simptom - semnalul de alarma -  este o zona inrosita de piele. Nu s-a produs nicio leziune, iar daca nu mai pui presiune, roseata dispare in 15 minute dupa ce aceasta a fost indepartata. Leziunile pielii cauzate de presiune incep sa apara in jurul proeminescentelor osoase - in orice loc unde oasele sunt aproape de suprafata pielii, cum ar fi soldul. Datorita scaderii fluxului sanguin care apare in urma traumatismului vertebro-medular, aportul de oxigen este de asemenea scazut la nivelul pielii. Acest lucru contribuie la scaderea rezistentei pielii. Daca pielea este privata de oxigen din cauza presiunii, organismul va incerca sa compenseze transportand mai mult sange in acea zona. Asta poate cauza umflatura, care va pune si mai multa presiune asupra vaselor sanguine si va bloca in continuare circulatia.

Cum se dezvolta escarele de decubit:

  • Prima etapa. Vei observa ca pielea devine alba sau mai deschisa la culoare. Ridica-te si continua sa te intorci de pe o parte pe alta ca pielea sa nu fie niciodata privata de aportul sanguin pentru o perioada lunga de timp. Sangele nu ajunge la piele din cauza presiunii.
  • Etapa a doua. Pielea ti se va inrosi; e calda si poate fi umflata cand nu mai e presiune. Nu te pune pe zona inrosita pana cand nu dispare roseata. NU freca zona sau nu pune nimic pe ea. Daca tenul e inchis si nu poti vedea roseata, simte caldura cu dosul degetelor. In acest punct, poti preveni o escara sa se dezvolte. Roseata si caldura este cauzata de sangele care pulseaza in zona cand nu mai e presiune. Daca roseata dispare in 30 de minute dupa ce nu mai e presiune, este un semnal de alarma (prea multa presiune sau aplicata prea mult timp.)
  • Etapa a treia. Vei observa ca se va forma o basica unde pielea e rosie. Pielea are o culoare albastruie. Adesea se sparge. Etapa incepe daca presiunea nu este luata de tot de pe zona rosie. Atunci leziunea este mai adanca decat poti vedea. Evita zonna aceea. Suna-ti medicul sau asistenta.
  • Etapa a patra. Centrul escarei devine negru sau maro si/sau exista scurgeri. Nu atinge zona. Acopera zona cu o compresa sterila. Mananca alimente bogate in proteineca sa creasca nivelul albuminei. Aceasta leziune poate fi foarte adinca si probabil este infectata. S-ar putea sa fi foarte bolnav. Daca sunt prea multe scurgeri organismul tau pierde prea multe proteine. Proteinele sunt necesare pentru vindecare. Suna-ti medicul.

Prevenirea escarelor de decubit

Mentinerea sanatatii pielii este cheia prevenirii escarelor de decubit. Pielea intacta, unsa bine cu uleiuri, si hranita cu o cantitate buna de sange nu va avea ulceratii de presiune. Pielea ramane sanatoasa cu ajutorul unei diete bune, igiena,  inspectia regulata a pielii, si eliberarea regulata a presiunii. Ar trebui sa ai grija sa iti mentii pielea curata si uscata din moment ce pielea umeda din cauza urinei, transpirata, sau intinsa poate ceda mai usor. Administrarea adecvata de lichide si o dieta corespunzatoare asigura de asemenea necesarul de nutrienti pielii. Cu o dieta bogata in proteine, fier, si vitamine, pielea ta va ramane sanatoasa. Analizand pielea regulat, poti detecta o problema care e la inceput.

In plus inspectia de rutina a pielii. Un alt mod de a preveni escarele de decubit este sa eliberezi presiunea aplicata pe piele schimband pozitia sau fiind pozitionat in asa fel incat presiunea sa nu fie pe zonele osoase. Scopul este permiterea sangelui sa ajunga la nivelul pielii. Daca presiunea nu este eliberata, sangele va continua sa nu mai circule si nu va ajunge la piele ca sa o mentina sanatoasa.

Schimbarea pozitiei

Schimbarea pozitiei este cea mai importanta tehnica pentru prevenirea escarelor de la nivelul pielii si muschilor sacrului si a fiecarui sold. Foloseste metoda pe care tu si terapeutul tau considerati ca este mai eficient pentru tine. Afla cat de toleranta este pielea ta tot timpul.

Pernele

O perna pentru scaunul tau cu rotile este esentiala. Pernele ajuta la eliberarea presiunii si distribuirea greutatii in mod egal si de aceea ajuta la prevenirea aparitiei escarelor de decubit. Exista multe tipuri de perne, dar nu exista nici o perna "ideala". Foloseste perna recomandata de fizioterapeutul/terapeutul tau. Schimbarea pozitiei e esentiala. Doar perna nu va preveni aparitia escarelor de decubit.

Sfaturi pentru prevenirea ulceratiilor de presiune

DA:

  • asigura-te ca pedalele scaunului tau cu rotile sunt ajustate la inaltinea corespunzatoare;
  • foloseste perna indicata in scaunul cu rotile;
  • stai drept in scaun (prabusirea sau aplecarea in scaunul cu rotile duce la cedarea prematura a pielii in zona sacrului);
  • verifica picioarele cu atentie cand porti incaltaminte noua - pantofii nu trebuie sa fie nici prea stramti nici prea largi;
  • mentine pielea curata si uscata;
  • foloseste o saltea stabila (nu tare), care sa iti sustina corpul;
  • ridica-te si schimba-ti pozitia la fiecare 15 minute;
  • respecta-ti programul de intors;
  • foloseste crema hidratanta daca ai pielea uscata;
  • bea destule lichide ca sa iti mentii pielea bine hidratata;
  • urmeaza o dieta echilibrata; alimente bogate in proteine, vitamine si minerale ajuta pielea sa isi mentina sanatatea si sa se vindece mai repede;
  • verifica penisul cu atentie de rani sau iritatii faca folosesti un cateter extern.

NU:

  • folosi un colac sau orice fel de perna; pune multa presiune unde nu e nevoie, si blocheaza fluxul sanguin de la nivelul pielii in interiorul inelului;
  • purta bretele sanitare - pot produce escare de decubit;
  • purta haine cu cusatura groasa, lenjerie din nylon sau haine stramte;
  • pune lucruri in buzunarele pantalonilor sau pe sacun;
  • folosi alcool pe piele uscata;
  • sta in pat cu capul ridicat pe perioade lungi - asta poate cauza presarea pielii in josul coloanei ceea ce cauzeaza leziuni;
  • fuma - cercetarile arata ca pacientii care au siferit un traumatism vertebro medular care sunt fumatori inraiti au escare de decubit  mai multe si mai grave, procesul de vindecare este mai lent;
  • abuzului de droguri si alcool; amandoua pot dauna pielii si pot duce la alte probleme de sanatate.

Escarele sunt leziuni cutanate de origine ischemica cauzate de compresia tesuturilor moi intr-un plan dur si de scheletul osos. Escarele sunt rezultatul conjugat a doi factori: factori mecanici si factori clinici. Sunt cunoscute trei tipuri de escare:

  • escarele accidentale, legate de o dereglare temporara a mobilitatii si cunostintei;
  • escarele neuroplegice, consecinta a unei patologii cronice (leziune a coloanei vertebrale, paralizie centrala, etc.);
  • escarele "plurifactoriale", cauzate de polipatologii cu condamnarea la pat sau la fotoliu a pacientului. Incidenta escarelor actualmente este putin cunoscuta, din cauza aflarii permanente la domiciliu a acestor pacienti.

Tipurile de tesut

Sunt descrise patru tipuri principale de tesuturi care apar in timpul procesului de vindecare a plagii; adesea, acestea sunt clasificate in functie de culoare:

  • Negru - tesut necrotic
  • Galben - tesut fibrinos
  • Rosu - tesut de granulatie
  • Roz - tesut de epitelizare

Este de mentionat faptul ca aceasta metoda de clasificare a fost apreciata ca fiind simplista, deoarece vindecarea plagilor reprezinta un proces continuu, de cele mai multe ori, plaga continad combinatii de tipuri de tesuturi.

Tipuri principale de tesuturi

Din aceste considerente, a fost elaborata o scala colorimetrica (Grey et al. 2003), care incorporeaza culori intermediare intre cele patru de baza.

  • Tesutul necrotic este devitalizat, mort; adesea are culoarea neagra, dar poate fi si maro sau gri cand este hidratat.
    Tesutul necrotic trebuie indepartat pentru ca procesul de vindecare a plagii sa poata incepe. Totodata, indepartarea acestui tesut permite evaluarea starii patului plagii.
    Tesutul necrotic constituie, de asemenea, un mediu de cultura favorabil dezvoltarii bacteriilor.
  • Tesutul care este fibrinos, de culoare galbena, adera la patul plagii si nu poate fi indepartat prin irigare. Tesutul fibrinos consta in celule moarte si debris-uri din plaga si trebuie indepartat pentru ca vindecarea sa se produca. Fibrina poate lua aspect de placi in plaga.
  • Tesutul de granulatie umple plaga in timpul vindecarii. Varfurile capilarelor formeaza o bucla, ceea ce face ca plaga sa aiba aspect granular de culoare rosie. Peretii capilarelor sunt subtiri, ceea ce face ca plaga sa sangereze cu usurinta.
  • Tesutul de epitelizare se formeaza in faza finala a vindecarii plagii; acesta formeaza noul epiteliu. In cazul plagilor cu profunzime mica, intinse, se pot forma insule de tesut de epitelizare.

Clasificarea escarelor

Clasificarea anatomoclinica a escarelorClasificarea anatomoclinica a escarelor este pana in prezent putin validata si totusi majoritatea specialistilor se ghideaza dupa clasificarea NPUAP (National Pressure Ulcer Advi or Panel) care divizeaza escarele in patru stadii:

  • Stadiul 1: Pielea este intacta; prezenta eritemului; de asemenea, poate fi prezenta o decolorare si/sau caldura;
  • Stadiul 2: Pielea este afectata superficial, inclusiv epiderma sau derma. Plaga are aspectul unei dermabraziuni; poate fi prezenta ulceratia sau flictenul;
  • Stadiul 3: Pielea este afectata in intregime, inclusiv tesutul subcutanat. Plaga are aspectul unei ulceratii profunde;
  • Stadiul 4: Este afectata pielea in totalitate, fiind prezenta necroza, care poate implica muschii si osul, tendoanele sau articulatiile.

Clasificarea anatomoclinica nu este adaptata la escarele in stare de vindecare sau de reconstruire a tesuturilor pierdute. Pentru aceste escare se recomanda, in cadrul conduitei terapeutice:

  • a) de apreciat modificarile coloratiei tegumentelor dupa toaleta plagii (de la 3 la 5 tente: rosie, roz, violacee, bruna, palida);
  • b) de masurat suprafata pierderii de tesut cu o rigla milimetrica sau cu o pelicula speciala;
  • c) de determinat profunzimea plagii cu un stilet si o rigla milimetrica;
  • d) de descris topografia plagii dupa o schema cunoscuta in medicina.

Vindecarea escarelor

Ca orice plaga, escarele se vindeca trecand prin urmatoarele faze:

Faza inflamatorie
Reprezinta raspunsul celular si vascular normal, la orice afectare (vatamare); vindecarea nu poate progresa daca inflamatia nu se produce. Durata acestei faze este adesea mai mare in cazul plagilor cronice.

Faza de granulatie (proliferativa)
Odata ce contractia plagii a avut loc, noul tesut epitelial poate sa se dezvolte la suprafata plagii. Noile celule epiteliale vor incepe sa migreze de la marginile plagii; de asemenea, se formeaza in jururul foliculului firului de par, glandelor sebacee si al glandelor sudoripare. Celulele epiteliale noi sunt de culoare alba/roz si isi stopeaza migratia odata ce intalnesc alte celule epiteliale in plaga, fenomen cunoscut ca inhibitie de contact. Migrarea epiteliala este accelerata in mediul umed, care face ca celulele epiteliele sa migreze cu mai multa usurinta.

Faza de epitelizare (maturare)
Aceasta faza se refera uneori la faza de remodelare si poate dura pana la 18 luni. In cazul plagilor cronice, aceasta faza se poate intinde pe o durata mai mare. In timpul fazei de epitelizare, plaga capata rezistenta si cicatricea isi schimba semnificativ culoarea.

Vindecarea in mediu umed
Conceptul a fost introdus de George Winter care a condus studii pe animale, comparand formarea crustei in cazul plagilor tratate in mediu "uscat" cu cea in cazul plagilor acoperite cu film semipermeabil. Rezultatele au aratat ca epitelizarea a fost de doua ori mai rapida in cazul plagilor acoperite cu film semipermeabil.

Este important managementul mediului umed; astfel, daca acesta este insuficient, vindecarea se produce mai lent si pot apare cicatrici vizibile, daca plaga este prea "umeda", poate apare hipergranulatia, infectia si macerarea pielii perilezionale. Aceste aspecte au schimbat modul de tratare a plagilor si au facut posibila dezvoltarea alginatilor, poliuretanilor, hidrocoloizilor si hidrogelurilor.

Tratamentul escarelor

Igiena bolnavului cu escare
Se refera in special la bolnavii cu escare sacrale, dar si la ceilalti, cu escare in alte zone ale corpului. Igiena bolnavului cu escare se realizeaza dupa cum urmeaza:

  • Se spala plaga cu apa calduta si sapunuri cu PH neutru, daca este murdara;
  • Daca nu sunt prezente urme de urina, plaga se spala numai cu apa;
  • Pentru absorbtia urinii este recomandata folosirea scutecelor de unica folosinta care pot ingloba o cantitate importanta de urina, in acelasi timp pastrand pielea uscata prin transformarea lichidului in gel si retinerea lui in corpul absorbant;
  • Ingrijirea pielii din jurul escarei se va face cu atentie, deoarece aceasta este afectata de urmele eventualelor pansamente adezive, de eventuale frecari, precum si de eventuale urme de fecale (mai ales in cazul diareelor);
  • Bolnavul care prezinta escare poate fi imbaiat sau i se poate face dus, fara probleme.

Nutritia bolnavului cu escare
Bolnavii cu escare prezinta, adesea, si o denutritie asociata. Pentru cicatrizare, aportul de proteine si de calorii, precum si de vitamine, trebuie sa fie superior. Este recomandata evaluarea starii nutritionale a bolnavului cu escare prin determinarea greutatii corporale si masurarea aportului alimentar.

Aportul recomandat pentru bolnavul cu una sau mai multe escare este:

  • 35 Kcal/Kg/zi;
  • 1,5 g/Kg/zi, proteine.

Instalarea bolnavului cu escare
Indiferent de tipul suportului asigurat pacientului cu escare, este necesara schimbarea periodica a pozitiei acestuia, sau verificarea pozitiei acestuia, astfel incat sa fie eliminata (sar redusa la minimum) presiunea de contact pe zonele cu escare.

Suportul
Suportul ce trebuie asigurat pacientului care prezinta escare, este reprezentat de saltea, precum si de materialele care se amplaseaza sub aceasta. La ora actuala, exista o multitudine de tipuri de saltele si de alte materiale utilizate pentru instalarea pacientului cu escare.

Patul, cu o portiune rabatabila (ca un fotoliu) permite repartizarea optima a presiunii vis-a-vis de proeminentele osoase ale pacientului.

Suportul utilizat in cazul pacientului cu escare poate fi:

  • static - din material care se muleaza pe pacient (bureti);
  • dinamic - alternant;
  • dinamic - continuu (saltele gonflabile de joasa presiune)

Criteriile care stau la baza alegerii unei saltele sau a materialelor care se amplaseaza sub aceasta, sunt urmatoarele:

  • nivelul de risc de aparitie a unei escare;
  • numarul de ore petrecut de pacient in pat;
  • gradul de mobilitate a pacientului;
  • frecventa schimbarii pozitiei pacientului;
  • posibilitatea de realizare a schimbarii pozitiei pacientului (numarul de personal);
  • posibilitatea transferului pacientului din pat in fotoliu si din fotoliu in pat (daca este necesar).

Tipurile de suport recomandate in cazul pacientilor cu escare, in functie de caracteristicile acestota, sunt redate in tabelul de mai jos:

Tipurile de suport recomandate in cazul pacientilor cu escare

Pozitia bolnavului cu escare

Schimbarea pozitiei bolnavului cu escare are drept scop eliminarea, sau reducerea la minimum a presiunii de contact pe zonele cu escare. Pozitia la 30°, pozitia asezat in fotoliu, pozitia verticala, cand este posibil, trebuie alternate in timpul tratamentului. De asemenea, este recomandata alternanta pat/fotoliu, cand este posibila. Trebuie respectate patologiile asociate (deformatii reumatologice, neurologice sau ortopedice, insuficienta cardiaca sau respiratorie, alimentatia, etc.) care pot determina contraindicatia unei anumite pozitii.

Pozitia bolnavului cu escare

Pozitii de baza
Sunt indicate doua pozitii de baza:

  • decubitul dorsal;
  • decubitul semi-lateral drept si stang.

Decubitul lateral strict nu este recomandat; de asemenea, decubitul ventral este o pozitie inadecvata, mai ales in cazul subiectilor cu varsta inaintata.

Pansamentele utilizate in tratamentul escarelor

Scopul pansamentelor utilizate in cazul escarelor este acela de a absorbi exudatul din plaga, de a asigura debridarea autolitica (atunci cand medicul considera necesara, se poate realiza debridarea chirurgicala). Debridarea are scopul de a indeparta tesuturile necrozate din plaga. Totodata, pansamentul trebuie sa asigure mediul umed, favorabil vindecarii si sa previna infectarea escarei.

Alegerea pansamentului se realizeaza in acelasi mod ca in cazul altor tipuri de plagi, in functie de evaluare, aspectul clinic, nivelul exudatului. Aceste pansamente, cunoscute sub numele de pansamente moderne sau hidroactive, creeaza conditiile optime pentru a depasi stadiul stagnant in care se afla rana ca urmare a dezechilibrului existent la nivel microcelular, sustinand procesul de vindecare in fiecare dintre fazele de evolutie ale acestuia (faza I - de curatare /exsudativa; faza II - de granulatie si faza III - de epitelizare). Datorita mecanismelor specifice de absorbtie, pansamentele hidroactive (de ex. cele din portofoliul Hartmann) reduc incarcarea microbiana si realizeaza un control optim al cantitatii de exsudat prin absorbtia secretiilor in exces si mentinerea unui mediu umed, necesar proliferarii tesuturilor noi.

Faza de curatare sau exsudativa
In faza de curatare se realizeaza debridarea autolitica ce presupune inmuierea necrozelor, indepartarea exsudatelor fibrinoase, a celulelor moarte si a germenilor. Aceasta metoda de curatare a plagii ofera multiple beneficii pentru procesul de vindecare. Procedura este selectiva, deoarece numai tesutul devitalizat este inlaturat, in timp ce tesutul sanatos este pastrat intact, nefiind traumatizat. In plus, mediul umed mentinut de pansamentele hidroactive protejeaza si stimuleaza celulele responsabile de curatarea plagii si proliferarea tesutului nou. Un alt avantaj il constituie metoda in sine, lipsita de "efecte secundare" si usor de pus in practica.

Pansamentele cele mai folosite in faza de curatare sunt: TenderWet 24 si Sorbalgon, acestea putand fi aplicate chiar si pe plagi infectate.

Faza de granulatie
In momentul in care plaga este curata se creeaza conditiile necesare formarii de tesut nou. O atentie deosebita trebuie acordata patului lezional (bazei plagii), ce trebuie mentinut in permanenta intr-un mediu umed echilibrat. In cazul in care plaga se usuca, celulele ce contribuie la formarea tesutului nou si a vaselor de sange mor, procesul de vindecare regresand sau stagnand.

In aceasta faza de evolutie, in functie de cantitatea de secretii din plaga, se recomanda utilizarea pansamentelor PermaFoam (secretii abundente), Hydrocoll (secretii moderate), HydroTac (secretii minime) sau Hydrosorb  (plaga fara secretii). Aceste pansamente nu se vor aplica direct pe plaga daca aceasta este infectata!

Faza de epitelizare
In faza de epitelizare, pansamentele intretin mediul umed echilibrat, protejand epiteliul nou format impotriva desprinderii celulare si accelerand procesul de cicatrizare. In acest stadiu al plagii, unul din principalele beneficii ale pansamentelor hidroactive il reprezinta schimbul atraumatic, fara lezarea tesutului nou format. In aceasta faza se poate continua tratamentul cu pansamentele amintite la faza de granulatie pana la cicatrizarea completa a plagii.

Tratamentul hidroactiv al ulcerului venos

De retinut este faptul ca succesul terapeutic este posibil numai prin alegerea corecta a pansamentului corespunzator fazei de evolutie din procesul de vindecare (vezi figura alaturata). De asemenea, este esential ca terapia locala hidroactiva sa fie completata cu aplicarea unui tratament compresiv continuu (cu fesi sau ciorapi de compresie), pentru normalizarea circulatiei venoase.

Curatarea ranii

  • 1. Pansamentele se schimba cu manusi de unica folosinta (de ex. Peha-Soft), cate o pereche pentru fiecare manevra (indepartarea pansamentului vechi, spalarea ranii, aplicarea pansamentului nou);
  • 2. Spalarea ranii se face cu compresa sterila si sapun neutru. Daca plaga este infectata curatarea se poate face cu solutie iodata (ex. Betadina);
  • 3. Pentru spalarea regiunii din jurul ranii se foloseste o alta compresa decat cea cu care s-a spalat rana pentru a se evita raspandirea germenilor;
  • 4. Nu sunt indicate apa oxigenata, acidul boric sau cloramina pentru spalare, aceste solutii avand efect de ardere a tesuturilor atunci cand sunt folosite timp indelungat;
  • 5. La fiecare schimbare de pansament indepartarea tesuturilor moarte, depozitelor de fibrina (depunerile galbui, aderente) si a eventualelor necroze (coji de culoare neagra) se face prin frecarea suprafetei ranii cu o compresa sterila;
  • 6. Se alege pansamentul potrivit in functie de aspectul si caracteristicile ranii. Utilizarea unui pansament neadecvat poate sa nu amelioreze starea ranii sau chiar sa o inrautateasca;
  • 7. Nu se folosesc pansamente autoadezive pe pielea sensibila din imediata vecinatate a ranii (aprox. 2 cm in jurul plagii sau in zonele care prezinta modificari ale pielii ca de ex. rosesta, vezicule etc.);
  • 8. Pansamentele care nu au margine autoadeziva se acopera cu comprese sterile si se fixeaza, de preferinta, in zonele care permit, cu o fasa de fixare (de ex. Peha-crepp. Alternativ se pot folosi plasturi hipoalergeni pe suport de hartie (de ex. Omnipor) sau de material netesut (de ex. Omnifix) lipiti cat mai la distanta de rana. In cazul pansarii unei escare in zona sacrala sau fesiera se recomanda fixarea cu compresa si plasturi chiar si a pansamentelor autoadezive pentru a oferi o protectie suplimentara impotriva scurgerilor de urina si materii fecale;
  • 9. Pielea sanatoasa din jurul escarei trebuie ingrijita corespunzator pentru a preveni aparitia altor leziuni (de ex. se poate folosi in acest scop crema de protectie Menalind, evitandu-se insa aplicarea ei direct pe plaga);
  • 10. Daca rana prezinta semne de infectie (secretii purulente, miros urat, piele inconjuratoare umflata, rosie, dureroasa si mai calda) trebuie consultat de urgenta un medic pentru a se stabili un tratament cu antibiotice orale pe langa tratamentul local cu pansamente hidroactive;
  • 11. Antibioticele orale se administreaza doar in urma unei culturi din plaga cu antibiograma (test in baza caruia se identifica antibioticele la care sunt sensibili germenii din plaga);
  • 12. Nu se aplica creme sau pudre cu antibiotic pe rana. Acestea pot da reactii alergice (in cazuri extreme soc anafilactic) si pot determina rezistenta germenilor la antibioticele orale;
  • 13. Evitati aplicarea de creme, unguente, solutii - medicamentoase sau pe baza de plante direct pe rana deoarece acestea pot deveni un mediu de cultura pentru bacterii;
  • 14. Pana la vindecarea completa a escarei este de evitat pozitionarea pacientului pe zona unde este localizata rana;
  • 15. In momentul vindecarii, reaplicarea presiunii pe zona vindecata se va face progesiv, pe perioade de maxim 15 minute. Pe masura ce pielea capata rezistenta si nu se mai inroseste se poate prelungi timpul de aplicare a presiunii pe zona afectata cu cate 30 de minute in fiecare zi.

Articol scris de Alexandra Porumb, voluntar ProStemCell.org. Toate drepturile rezervate.

ATENTIE: Preluarea acestui articol este INTERZISA fara acordul in scris al ProStemCell.org


Feedback

Parerea ta conteaza!

O NOUA SANSA | O NOUA VIATA urmareste sa schimbe imaginea dizabilitatii in ceva sexy si atragator. Experiente din scaunul rulant.

Informatii pentru paraplegici, tetraplegici si insotitorii lor, pentru cei care au suferit un traumatism de coloana vertebrala sau alte boli invalidante ale coloanei/maduvei spinarii.

Handicapul este o arta. Este un mod ingenios de a trai
Neil Marcus

Copyright © 2024

Top Desktop version