O Noua Sansa | O Noua Viata

Switch to desktop

Testimonial Gheorghe Astileanu

Regretatul critic Mircea Toca, in "Enciclopedia artistilor romani contemporani", spunea ca: "Gheorghe Astileanu si-a transformat viata in arta, intelegand pictura ca motor al vietii, vital si viguros organ al strategiei sale de supravietuire".

Interviu - Filozofand in culorile sufletului

1. Picturile dumneavoastra intruchipeaza cu adevarat o poveste de viata... altfel spusa, altfel gandita, altfel traita?

Cred ca pentru mine arta este o frumoasa si o continua poveste de succes. Dincolo de orgoliul creativ - specific artistilor -, sunt in masura sa afirm ca mi-am transformat viata in arta si arta in viata, in ciuda tuturor problemelor si obstacolelor pe care le-am depasit sau va trebui sa le depasesc. Eu nu cred ca suferinta echivaleaza cu creatia si nici invers, deoarece doar munca perseverenta si credinta in Dumnezeu este calea - iar iubirea, metamorfoza catre desavarsire si perfectiune. Pe acestea le-am ales la randul meu.  Pot spune ca pictura mea este povestea vietii mele. Incepand de la o varsta timpurie cand mama mea a facut "imprudenta" sa imi puna in palma un creion, pe care l-am indragit atat de mult incat am  facut primii pasi tinandu-l strans in mana, crezand ca acel creion este un punct de sprijin si de siguranta al universului meu pe care am inceput sa-l explorez odata cu acesti primi pasi. Acum imi amintesc cu placere acele momente, in care nimeni nu visa sau nu credea ca eu voi fi alesul destinului pentru o viata artistica. Poate in fiecare lucrare exista o amintire a povestilor copilariei mele, pentru ca atunci cand lucrez sau meditez imi revin in minte amintiri de neuitat, ca o trista cautare a paradisului pierdut.

2. Priviti arta ca un mijloc de transcendere al cotidianului?

Creatorul Suprem a desenat traseul sau drumul sinuos al vietii mele. Viata mea este un drum cu suisuri si coborasuri, cu momente sublime de inaltare dar si de cadere - acele "clades" cum le numea Swedenborg. Orice zbor se poate frange si fiecare are dreptul la naufragiu, urmat din nou de acea vointa vitala de a invinge si de a supravietui. Fara sa vreau am ajuns propriul meu prizonier dar si supravietuitor in acelasi timp. Am avut parte de evenimente pe care nu oricine le poate intelege si carora putini le supravietuiesc. Gloria lui Dumnezeu consta in a-Si ascunde misterele si cea a omului in a le descoperi. Singuratatea divina si singuratatea umana sunt doua ecuatii care descriu aceeiasi cautare. Am trecut prin incercari dramatice si de tanar am inteles importanta vietii si a mortii, rostul si intrepatrunderea lor, lupta uneia impotriva celeilalte.  Am fost mult timp ingrozit de sentimentul mortii care ma pandea indeaproape. Stiam ca timpul iubirii e scurtat de vesnicia mortii. In timp am inteles ca fuga de moarte e un nonsens, ca fuga de obsesii e o gratuitate, iar fuga de timp e o incercare de a intra in vesnicie. La fel cum orice nebunie creativa sau artistica se naste cu iz de cer si de aripa...

3. Ce ne-ati spune despre menirea artistica si puterea dumneavoastra creatoare?

As tinde sa raspund in stilul lui Petre Tutea care afirma ca doar Dumnezeu este singurul Creator. Creatura - adica omul - nu poate sa-L concureze pe Adevaratul Creator Suprem. Prin om doar Dumnezeu si Puterea Divina creeaza cu adevarat. Din pacate cu fiecare zi noi Il alungam pe Dumnezeu din viata noastra alterand grav armonia lumii. Artistul nu trebuie sa descopere ceva nou, ci sa regaseasca contempland adevaratele legi care determina materia insufletita de spirit . Consider ca arta este un proces initiatic, intr-o stiinta fundamentala, mistificatoare a vietii, vegheata de spirit. Opera de arta reflecta un arhetip divin, relevat omului pentru a intelege misterul creatiei, artistul fiind un mesager ce isi traduce intuitiile spiritual universale in termeni vizuali. Sunt la varsta la care fiinta isi cauta hyperboreea spirituala in drumul devenirii spre calea adevarului, pentru ca rangul unei fiinte in ierarhia realitatii reflecta gradul sau de constiinta de sine sub privirea si ajutorul lui Dumnezeu. Am produs relativ putin, meditand indelung la fiecare detaliu al lucrarii si la destinul ei final, ca obiect cu sens in lume. Ce-ar ramane acum de spus, ar fi la ce tip de angajament ma poarta gandul in viitor. In mintea mea exista un Muzeu Imaginar in care arta este un crez pe care am incercat sa-l onorez si sa-l construiesc in stil propriu, consolidand in timp, un dialog continuu despre forta expresiva a culorii si formei...

4. Ca membru al Uniunii Artistilor Plastisi din Romania si doctorand in Arte Vizuale, cum descrieti procesul creativ?

 Cand mi-am inceput studiile doctorale, sub indrumarea  prof. univ. dr. Ioan Sbarciu si prof. univ. dr. Florin Maxa, incercam sa fac anumite conexiuni intre legitimitatea vizualului si a iluziei ca asezare eterna a acestei lumi, acel "déjà-vu" al preexistentei noastre, in care inca inainte de a ne naste avem acces la un set valoric informational in paradisul intrauterin, acea inteligenta a materiei provenita genetic si structural dar si ca rezultat al amprentei divine. Cred ca sunt un ales al lui Dumnezeu pentru arta, dar si pentru alte lucruri marete, nascut cu aceste aptitudini speciale, pe care unii le numesc "har" iar altii talent, de a fi un fin cunoscator si observator al detaliilor ce formeaza si intretin universul vietii. Sunt necesare meditatii asupra iluziei, pentru ca totul este o iluzie, un vis si o realitate palpabila, unde lumina joaca rolul esential iar arta devine un strigat sub semnul discret al singuratatii, o energie radianta subliminal, potential capabila sa interfereze cu spatiul nostru biofizic si afectiv. Eu meditez indelung la constructia si proportia formelor si a matematicii si geometriei interne invizibile a tabloului, de aici si substratul ideatic al lucrarilor mele. Prin urmare, obiectele de arta fie ele picturi, sculpturi, desene sau chiar fotografii nu pot fi decat o evocare a intregului lumii si prin aceasta o ofranda adusa Creatorului asa cum scrisese in urma cu doua secole Wiliam Blacke: "Sa vezi lumea intr-un graunte de nisip si cerul intr-o floare de camp, sa tii infinitul in palma si vesnicia intr-o ora".

5. Ati intalnit atatea personalitati, din foarte multe domenii de activitate, de la Papa Ioan Paul II lea - caruia i-ati pictat portretul in marime naturala - pana la Franco Nero, Catherine Deneuve, etc., de la Ionel Haiduc - Presedintele Academei Romane - pana la Maestrul Radu Beligan si regretatul Gheorghe Dinica. Credeti ca exista, in jurul acestora, o anumita vibratie, care poate da, la un moment dat, un alt sens vieti?

Este adevarat ca m-am intalnit cu multe personalitati si am destule amintiri legate de evenimentele respective. Ma simt un rasfatat al sortii, din acest punct de vedere. Poate voi scrie candva, toate aceste lucruri, intr-o carte. Sunt convins ca as avea ce povesti. Cred ca fiecare om are ceva unic in fiinta lui, o vibratie aparte... depinde insa de noi cum o putem intelege si cum ne putem raporta la ea...

6. Ne puteti spune o formula magica a trecerii prin viata, un crez care v-a calauzit uneori pasii?

Frumusetea este eterna si pentru a fi exprimata ea poate aparea in mii de forme asemeni unor ferestre ale timpului. Desigur ca nu poti sa-ti ancorezi corabia vietii in nisip. In nisip poti construi doar castele fragile sau poti desena ori lasa urme ale trecerii tale. Stanca vietii mele este credinta in Dumnezeu, in dragoste si adevarata iubire, in valorile familiei si in dragostea pentru frumos si arta in general. Arta ar trebui sau trebuie sa ne inconjoare la tot pasul, sa ne infrumuseteze viata si existenta ; lupta pentru supravietuire, pentru afirmare, pentru perfectionare si desavarsire continua. Cred in puterea de a visa si de a iubi, de a iubi si pretui clipa, de a ajuta si de a face bine iar acest bine facut sa se raspandeasca pretutindeni in urma ta. Cred in puterea si in libertatea de exprimare. Cred in libertatea absoluta, chiar daca uneori traim intre abstract si absurd. De aceea gandul meu cuprinde fiintele dragi, care mi-au fost alaturi mereu, parintii mei, familia mea si in special scumpa si regretata mea mama, care si-a daruit intreaga energie, suflare si iubire punand-o in slujba lui Dumnezeu si a familiei. Ochii si privirea iubitoare a mamei mele au fost cadoul divin cel mai minunat cu care Bunul Dumnezeu m-a binecuvantat in aceasta viata. De aceea gandul ca dragostea mea transformata in rugaciune i-ar putea atinge sufletul in ceruri, rugaciunea fiind scara catre cer, ma face sa ma simt mai fericit !

Mai multe din această categorie: Testimonial Carolina Tanase »

O NOUA SANSA | O NOUA VIATA urmareste sa schimbe imaginea neplacuta a dizabilitatii in ceva sexy si atragator. Experiente din scaunul rulant.

Informatii pentru paraplegici, tetraplegici si insotitorii lor, pentru cei care au suferit un traumatism de coloana vertebrala sau alte boli invalidante ale coloanei/maduvei spinarii.

Handicapul este o arta. Este un mod ingenios de a trai
Neil Marcus

Copyright © 2017 ProStemCell.org - All rights reserved.

Top Desktop version