O Noua Sansa | O Noua Viata

Switch to desktop

Testimonial Carolina Tanase

Viata de Artist - Carolina Tanase

Carolina Tanase s-a nascut la 17 ianuarie, in 1968. Daca soarta i-a luat posibilitatea de a merge, i-a dat in schimb un extraordinar talent pentru pictura, si in fiecare tablou lasa o farama din sufletul ei, transmitand mai departe increderea, speranta, frumusetea spiritului si lumina interioara.

De mica si-a descoperit dragostea pentru pictura, desenand mai ales chipuri, in ochii carora descoperea fericire sau tristete. Ii placea sa surprinda expresia sufletului intiparita pe chip. "Ochii au fost si sunt cea mai mare fascinatie umana pentru mine", spune Carolina. O alta atractie pentru ea a fost reprezentata de cai, "pentru forta, gratia si inteligenta lor". Afectiunea pentru aceste animale i-a fost fatala, insa, printr-un nefericit accident de calarie, in 1992, in urma caruia este obligata acum sa mearga cu ajutorul unui fotoliu rulant.

Intr-o dimineata neagra de vara, un accident de calarie avea sa-i intoarca des­ti­nul pe dos. Avea 24 de ani. Era 11 dimineata, iar Carolina era asa de obosita, ca simtea ca se scurge de pe cal. Nici n-a apucat bine sa-si infiga piciorul in scara. Calul, stiindu-l pe antrenor drept stapan, a zbughit-o in galop la comanda lui, "ca masina in viteza a doua". Piciorul i-a scapat din scara, iar ea simtea cum se clatina pe saua lunecoasa. Incerca insa cu disperare sa tina darlogii. A simtit atunci o groaza pe care spera sa n-o mai traiasca vreodata. Simtea ca i se topesc oasele, s-a aruncat cu disperare pe gatul calului si si-a infipt mainile in coama lui. Galopa in salturi. A alunecat cu picioarele in fata si cu mainile prinse de gatul lui. La ultimul salt a simtit cum capul i se duce pe spate si-i trosnesc oasele de la gat. Fractura cervicala. S-a desprins si a alunecat, iar calul a cazut peste ea, dislocandu-i un umar si rupandu-i trei coaste. Statea asa cu fata in praf, cu sangele siroindu-i din gura. Cineva a smuls-o atunci de jos si din momentul ala n-a mai simtit nimic. Ii vedea pe cei din jurul ei din ce in ce mai de sus, imaginea devenea din ce in ce mai mica, se estompa, culorile dispareau incet, doar un cer luminos era deasupra. Isi aminteste ca putea doar sa gandeasca. Nu mai stie cat a durat. Cineva a aruncat o galeata de apa rece peste ea si a simtit atunci cum pica de sus cu o viteza ame­titoare. In seara aceea a intrat in co­ma. S-a trezit dupa o zi, si de atunci nimic nu a mai fost la fel. Dar stia ca langa ea, nevazuta, e o prezenta care o protejeaza si ca i s-a dat un drum. Sovaie. "E foarte greu sa-ti gasesti cuvintele si sa le explici oamenilor, sa nu creada ca ai luat-o razna. Multora li se pare curios cum poti sa ramai un om pragmatic, legat de neajunsurile astea pe care ti le pune viata in cale, si in acelasi timp sa-ti pastrezi un drum pentru care probabil te-ai nascut. Eu cred ca fiecare om vine pe lume cu o menire."

Carolina Tanase are acum 44 de ani. Sta undeva prin fundul Berceniului, intr-un apartament modest, in care abia are loc sa intoarca scau­nul cu rotile. E inca o femeie frumoa­sa si are cei mai senini ochi tristi pe care i-am vazut, in care poti sa te afunzi pana la suflet. Prin colturile ca­me­rei stau cateva icoane luminoa­se, ca ea. A inceput sa le picteze dupa ce a inteles ca soarta i-a facut alte planuri. E unul dintre darurile pe care le-a primit dupa ce i se luase aproape tot.

Cu un an inaintea accidentului a intrat ca studenta-audienta la Academia de Arte Nicolae Grigorescu, unde stilul ei, mult diferit de cel academic, a fost foarte disputat. A fost luata sub aripa protectoare a profesorului Florin Ciubotaru, care a integrat-o printre studentii lui de elita, pe care ii pregatea personal. "Am incheiat primul an cu o expozitie-examen, unde am obtinut cinci note de zece si un singur 9".

Intre timp a absolvit cursurile de Web Design la "Academiaonline" si a terminat si cursurile de Psihologie, Design Interior si Arhitectura Gradinii la Eurocor.

Inainte de accident, Carolina traise deja cea mai mare dezamagire. Avea o viata plina si un suflet facut tan­dari. Era studenta la Academia de Arte, mamica, muncea ca electronist la Fabrica de Calculatoare si facea mult sport, de care se tinea inversunata ca de o terapie. Crezuse intr-o poveste de dragoste, era vremea cand visa cu ochii deschisi. Ea se uita la el ca la un ideal, ii placeau blonzii cu ochii albastri. Se stiau din liceu, fusesera colegi de banca. L-a asteptat sa vina din armata si tot ce-si dorea era o familie fericita. Visul i s-a rupt in bucati ca si sufletul ei cand a in­teles ca pentru unii, ca el, cuvantul "iu­bire" serveste doar felului lor de a-i ma­nipula pe ceilalti. Descoperise dintr-o data ca baiatul ei blond e alta persoana decat cea pe care o cunoscuse. Au divortat cand fetita lor, Diana, abia se nascuse. Dar asta n-avea sa fie cea mai mare nenorocire.

Diana a reusit sa termine liceul ca sefa de promotie, iar de trei ani se straduieste sa isi faca o cariera frumoasa, dar grea, ca artist al Circului Globus. In paralel studiaza designul vestimentar si trebuie sa spun ca, de multe ori, am trait realizarile ei si am fost mandra de ele ca si cand ar fi propriile mele impliniri. Diana picteaza si ea foarte frumos si, culmea, este indragostita de cai. Ii deseneaza foarte des, si are si peisaje reusite. Este la varsta la care viseaza, isi face multe planuri de viitor si il priveste cu increderea pe care a mostenit-o de la mama ei.

Carolina a scris tot ce a trait si a simtit intr-o carte neagra la care tine ca la un lucru de mare pret si pe care putini au avut privilegiul sa o citeasca. Mare parte dintre picturile sale sunt inspirate din viziunile descrise acolo. Stie acum ca suferinta avea un rost. Isi duce crucea continuand sa iu­beasca, sa se bucure de fiecare clipa.

De doua ori era cat pe ce sa-si refaca viata, dar a gasit ca nici unul dintre pretendenti nu era omul care sa o completeze, "sa aiba acea omenie ca sa poti merge cu el pe acelasi drum". Carolina isi duce viata de cele mai multe ori intre patru pereti. Picteaza, invata, citeste. Sta mai mult singura, Diana e mai mult plecata, iar bani sa plateasca pe cineva s-o ajute nu are. Dupa multa mun­ca a invatat sa se ridice pe maini, asa ca poate ajunge la patul inaltat cateva palme cu placi de faianta ase­zate dedesubt. Din casa nu iese de­cat rar, si-atunci Diana, o mana de om, se opinteste cu ea pe scarile blocului. Dar astea n-au impiedicat-o sa mear­ga mai departe, chiar daca pi­cioarele nu i-au mai folosit la nimic.

Vi­seaza sa scrie o carte, sa aiba un atelier al ei unde sa picteze icoane pe care oamenii vor vrea sa le aiba acasa. Carolina are convingerea si speranta ca intr-o zi totul va fi bine, si ca Dumnezeu ii va da puterea sa treaca peste toate incercarile vietii.

Puteti vedea picturile Carolinei Tanase la http://www.prostemcell.ro/arta/carolina-tanase.html

O NOUA SANSA | O NOUA VIATA urmareste sa schimbe imaginea neplacuta a dizabilitatii in ceva sexy si atragator. Experiente din scaunul rulant.

Informatii pentru paraplegici, tetraplegici si insotitorii lor, pentru cei care au suferit un traumatism de coloana vertebrala sau alte boli invalidante ale coloanei/maduvei spinarii.

Handicapul este o arta. Este un mod ingenios de a trai
Neil Marcus

Copyright © 2017 ProStemCell.org - All rights reserved.

Top Desktop version